Daghereotipia, tehnica ce a marcat începutul erei moderne în fotografie, a fost inventată de către Louis Jacques Mande Daguerre (1787—1851) și Joseph Nicéphore Niépce (1765-1833).
În 1826, Nicéphore Niépce a captat o fotografie cunoscută sub numele de ''View from the Window at Le Gras'' printr-un proces numit "heliografie", considerată cea mai veche fotografie.
După moartea lui Niépce, Daguerre continuă experimentele împreună cu fiul acestuia, Isidore. Utilizează iodul pus pe o placă de cupru, acoperit cu un strat de argint. Printr-o developare în vapori de mercur se obţine o imagine negativă în relief (o matriţă).
Invenţia a fost prezentată Academiei Franceze de Ştiinţe la 19 august 1839 şi Louis Daguerre şi a obţinut brevetul.
În următorii ani, noua tehnică are un succes extraordinar în întreaga Europă, fiind promovată în aproape toate ziarele din acea vreme. Daguerre a fost făcut ofiţer în Legiunea de Onoare şi a călătorit mult pentru a-şi promova descoperirea, fiind considerat considerat părintele fotografiei.
Cu toate că ''daghereotipia'' nu a fost primul procedeu fotografic, succesul său s-a datorat viabilităţii sale comerciale. Tehnicile anterioare necesitau timpi de expunere de ordinul orelor, comparativ cu 15-20 minute cerute de noul procedeu.
