Acesta a fost singurul atentat comis de banda lui Carlos împotriva unei ţinte americane; şisingurul pentru care nu şi-a asumat niciodată răspunderea. Din analiza documentelor poliţieişi justiţiei germane, a rapoartelor întocmite de fostele servicii secrete din GermaniaRăsăriteană şi Ungaria, precum şi a altor documente, am ajuns la concluzia că „Şacalul”acondus operaţiunea de la Budapesta, acolo unde era cartierul general al grupării sale. Încele ce urmează voi expune detaliile modului în care acest act criminal a fost pus la cale şiexecutat.Înainte de a fi cunoscut drept Carlos „Şacalul”, Ilich Ramirez Sanchez s-a distins prin câtevaacţiuni teroriste la începutul anilor ’70. Un exemplu al modului criminal în care acţiona înacea perioadă este atacul cu o grenadă de mână de la cafeneaua „Le Drugstore” din Paris, la15 septembrie 1974. Atacul s-a soldat cu doi morţi şi peste treizeci de răniţi.
Aşezăm atacul în context: Ramirez Sanchez trăia la Paris sub o identitate falsă. La 27 iunie1975, trei ofiţeri ai serviciului francez de contrainformaţii DST s-au prezentat laapartamentul din rue Toullier, în care locuia Sachez, în cadrul unei anchete legate de nişteatentate asupra companiei aeriene israeliene El Al de la aeroportul Orly. Investigaţia era unade rutină, Sanchez nefiind considerat un suspect, motiv pentru care poliţiştii nu erauînarmaţi. În cursul discuţiilor, sub un pretext oarecare, Sanchez s-a dus la baie unde aveaascuns un pistol. Înarmat, s-a întors în cameră şi a deschis focul asupra celor trei agenţi,care, luaţi prin surprindere, au fost o pradă uşoară; unul singur a supravieţuit. Carlos l-aîmpuşcat şi pe Michel Moukharbal, un colaborator apropiat, pe care îl bănuia că, informatorfiind, ar fi pus poliţia pe urmele sale. Şaptesprezece ani mai târziu, un tribunal francez îlcondamna pe Carlos în contumacie la închisoare pe viaţă pentru crimă.
Un jurnalist englez l-a botezat „Şacalul”, iar porecla s-a transformatîn renume
Ramirez Sanchez locuise anterior la Londra sub numele de Carlos Andreas Martinez Torres,cetăţean peruan. După crimele de la Paris şi vâltoarea mediatică produsă de acestea,ziaristul britanic Peter Niesewand de la ziarul „The Guardian” a fost informat de o sursă căautorul crimelor de la Paris ar putea fi acel Carlos Martinez Torres. Plecând pe urmeleacestuia, Niesewand a vizitat-o pe una dintre prietenele lui Carlos. Cotrobăind printrelucrurile pe care i le lăsase acesta în grijă, Niesewand a decoperit într-o geantă arme şiexplozibili. O altă descoperire a fost un exemplar al cărţii lui Frederick Forsyth, ZiuaŞacalului. Întâmplător, Niesewand tocmai citise acest roman poliţist despre un asasinprofesionist, plătit să îl ucidă pe preşedintele Charles de Gaulle. Considerând că romanul i-aservit lui Carlos ca sursă de inspiraţie, Niesewand şi-a trimis articolul la redacţia ziaruluiGuardian cu titlul „Carlos Şacalul”, după care s-a dus la poliţia londoneză pentru a-şiprezenta rezultatele investigaţiei. Mitul Carlos se născuse. Scriitorul Frederick Forsyth nu s-a arătat impresionat de legendarul „Carlos Şacalul” şi, după arestarea acestuia în 1994, a scris următoarele: „Cu o singură excepţie, cariera lui Carlos este un lung şir de atacuri laşe asupra...
Citeşte continuarea pe www.historia.ro
