Nimic nu se referă mai clar la Paris decât Turnul Eiffel. Orice persoană care vizitează Parisul are o poveste despre Turnul Eiffel, fie că este vorba despre o cerere în căsătorie, un loc de aniversare sau, pur şi simplu, o dovadă a unei vizite în capitala Franţei.
Ce nu ştie multă lume, însă, este faptul că structura acestei capodopere inginereşti are o istorie lungă. Turnul Eiffel a supravieţuit ocupaţiei germanilor, în ciuda încercărilor acestora de a folosi turnul în scopuri de propagandă. Astazi, Turnul Eiffel este una dintre cele mai recunoscute structuri din întreaga lume.
Denumit inițial turnul de metru 300, Eiffel a conceput monumentul ca un testament al științei contemporane. Este situat în partea îndepărtată a Champ-de-Mars, la marginea Senei.
În anul 1789, autorităţile franceze au decis să organizeze o expoziţie mondială în memoria centenarului Revoluţiei Franceze.
Administraţia oraşului Paris l-a rugat pe faimosul inginer Gustave Eiffel să facă o propunere de proiect în acest sens. Deşi la început a fost puţin derutat, în urma unei evaluări a schiţelor existente, a prezentat planul unui turn de fier.
La scurtă vreme, Eiffel şi colaboratorii si au obţinut brevetul care garanta originalitatea proiectului dat. Ulterior, el a cumpărat, de la coechipierii săi, drepturile de exclusivitate.
Proiectul a prezentat o tehnică extraordinar de importantă pentru perioada de timp.
Concepția sa a necesitat schițe 5300, realizate de ingineri 50 și artiști de design.
Peste o sută de lucrători au pre-fabricat 18,000 depiese metalice, legate între ele prin mai mult de un milion de nituri, într-un magazin, în timp ce alții 132 au lucrat la fața locului pentru construirea monumentului e 10.000 de tone.
Acesta avea la început, o înălţime de 300 de metri, aceasta deviind cu câţiva centimetri, datorită contracţiei şi dilatării aliajului de metale odată cu schimbarea temperaturii aerului.
După ce a câştigat premiul întâi al concursului, inginerul, plin de entuziasm, a exclamat: „Franţa va fi singura ţară cu o lance a drapelului de 300 de metri inălţime!".
În 1989, Eiffel a instalat un laborator în partea de sus și câțiva ani mai târziu, în 1901, un emițător radio permanent.
Turnul, care a fost folosit pentru numeroase experimente științifice, servește și astăzi ca emițător pentru semnalele de radio și televiziune.
Bugetul final al construcţiei a însumat 7,8 milioane de franci. Încasările făcute pe parcursul expoziţiei au acoperit aceste cheltuieli, iar exploatarea lui ulterioară a devenit o afacere profitabilă.
Ceea ce nu ştiu multi oameni este faptul că Eiffel însuşi a declarat într-o lucrare publică faptul că întreaga construcţie a acestei structuri ar fi durat mai mult de doi ani dacă nu dispunea de ajutorul unui inginer român extrem de priceput, Gheorghe Panculescu
Într-o lucrare denumită “Communication sur les travaux de la tour de 300 m”, se sugereaza faptul că Turnul Eiffel a fost construit printr-un sistem tehnic iniţiat de Gheorghe Panculescu, acela de a folosi subansamble din metal construite la sol pe care să le monteze ulterior sus.
Mai mult decât atât, există o legendă care spune că întregul oţel folosit la construcţia Turnului Eiffel a fost turnat în Romania, mai exact la Govajdia, langa Hunedoara, francezii hotărând turnarea niturilor la noi în tara deoarece, în anii 1800, ei nu dispuneau de siderurgie.
Astăzi, Turnul Eiffel este considerat de cei mai mulţi oameni ca fiind o piesă de artă structurală uimitoare. Este cel mai vizitat obiectiv turistic din întreaga lume, având la activ mai mult de un sfert de miliard de vizite.
