FGM (Female Genital Mutilation) este o practică tradiţională extrem de dureroasă de îndepărtare prin tăiere a unor părţi ale organelor genitale externe feminine, sau de îngustare prin coasere a orificiului natural al vaginului.
Procedura se mai numeşte şi “circumcizie feminină” sau “circumcizie faraonică”. Acest obicei este păstrat şi practicat în zeci de state, chiar dacă este interzis prin lege.
“Circumcizia feminină” se realizează prin tăierea labiilor mici şi a ţesuturior înconjurătoare. O altă metodă, infibularea, se realizează prin coaserea labiilor mari în scopul de a îngusta orificiul către vagin.
Procedura are implicaţii grave asupra sănătăţii fizice şi psihice a fetelor. În foarte multe dintre cazuri, operaţia se face fără anestezie, iar copilele nu pot rezista.
Mutilarea genitală feminină se realizează la o vârstă fragedă şi, din acest motiv, fetele rămân cu traume psihice.
Cazurile a două fetiţe din Egipt (de 12, respectiv 13 ani) care au murit în urma efectuării unei astfel de operaţii, au determinat emiterea unui Decret care impune interdicţia "pentru orice doctor, asistentă medicală sau oricare altă persoană să taie sau să modifice orice parte naturală a sistemului reproducător feminin, fie în spitale guvernamentale sau neguvernamentale, sau oricare alte locuri”.
În 2009, în România au cerut azil 200 de refugiaţi (femei) din ţările africane, se arată pe site-ul www.juridice.ro.
