Această scrisoare inedită a fost descoperită recent într-o cutie pentru pantofi, îngropată pe o proprietate din Shipton, alături de o schiţă a poemului "The New Remorse".
Scrisoarea are 13 pagini şi datează din 1890, anul în care Oscar Wilde a publicat prima versiune a romanului "Portretul lui Dorian Gray". Jurnalistul şi dramaturgul irlandez, care locuia în acea vreme la Londra, oferă în acea scrisoare câteva sfaturi pentru un tânăr scriitor, iar documentul a fost evaluat de experţii britanici la aproximativ 12.000 lire sterline (14.200 euro).
Documentul nu a fost dat publicităţii, cu excepţia a două fraze, în care Oscar Wilde îi avertizează pe aceia care vor să trăiască de pe urma artei lor.
"Cele mai bune texte din literatură sunt întotdeauna scrise de aceia a căror pâine de toate zilele nu depinde de acele texte, iar cea mai înaltă formă a literaturii, Poezia, nu aduce niciodată bogăţie autorului ei", afirmă Oscar Wilde.
"Faceţi sacrificii pentru arta voastră şi veţi fi răsplătiţi, dar dacă îi veţi cere artei voastre să se sacrifice pentru voi, aşteptaţi-vă la o decepţie amară", a adăugat el.
Concepţia artistului în serviciul artei sale - şi nu invers - poate fi regăsită de altfel la Oscar Wilde şi în alte texte, precum interviul publicat în 1895 în St. James Gazette.
Oscar Wilde s-a născut pe 16 octombrie 1854, la Dublin, şi este unul dintre cei mai renumiţi reprezentanţi ai estetismului din literatura britanică.
A publicat volume de poezie, care respectau regulile cele mai stricte ale estetismului pur, dar nu a neglijat nici activităţile mai lucrative, punând bazele mişcării "Artă pentru Artă", susţinând numeroase conferinţe în Statele Unite şi Canada şi având o bogată activitate jurnalistică.
Poveştile pentru copii, piesele de teatru şi mai ales unicul său roman, "Portretul lui Dorian Gray" - în care autorul explorează legăturile dintre frumuseţe, decadenţă şi duplicitate -, îi aduc lui Oscar Wilde, în anii 1890, pe lângă nişte citaţii în tribunale, şi mult dorita faimă.
Prima lui piesă de teatru, "Salomeea" (1891), redactată la Paris, nu a putut fi jucată în Anglia, întrucât nu a obţinut licenţa necesară, pe motivul că acel text ar pune în scenă personaje biblice. Confruntat pentru prima dată cu rigorile moralei victoriene, Oscar Wilde şi-a continuat cariera literară cu patru comedii de moravuri, care au făcut din el unul dintre cei mai în vogă dramaturgi din Londra. Indisociabile de talentul său literar, personalitatea ieşită din comun, ironia muşcătoare, conversaţia strălucită şi stilul său vestimentar au contribuit din plin la faima lui Wilde.
Declinul său începe în vara lui 1891, când Oscar l-a întâlnit pe lordul Alfred Douglas. În curând, cei doi devin iubiţi şi de nedespărţit, până la arestarea lui Wilde, patru ani mai târziu, când, după acuzaţia de homosexualitate (pe atunci ilegală în Anglia), va fi condamnat la închisoare. Ostil filosofiei şi convenţiilor morale ale epocii victoriene, Oscar Wilde duce o viaţă marcată de ostentaţie cinică şi de scandaluri, afişându-şi în mod public relaţia sa homosexuală, fapt care îi aduce în 1895 o condamnare penală de doi ani închisoare pentru ultragiu adus moralităţii publice. După eliberare, ruinat financiar şi căzut în dizgraţie, Wilde mai trăieşte încă trei ani, cutreierând Europa şi locuind în hoteluri ieftine. Ultimii ani din viaţă şi i-a petrecut în singurătate şi uitare.
Dramaturgul irlandez a murit la Paris, pe 30 noiembrie 1900, şi este înmormântat în cimitirul Pere Lachaise.
