Richard Bach încerca să aterizeze, când a lovit liniile de înaltă tensiune şi a rămas blocat în cabina sa. Ulterior, el a fost eliberat şi transportat la spital.
Fiul scriitorului, James, a spus că tatăl său era singur în avionul pe care îl pilota, s-a rănit la cap şi are un umăr dislocat.
Bach, în vârstă de 76 de ani, este foarte pasionat de avioane.
"În 1970, piaţa americană de carte cunoaşte succesul fulgerător al unei cărţulii, care, în scurt timp, ajunge la tiraje de peste un milion de exemplare. Fenomenul se propagă repede în întreaga lume. Autorul nu e nici unul dintre scriitorii americani consacraţi, ci un aviator pe nume Richard Bach. Un original. Trebuie să părăsească Garda Aeriană a statului Iowa pentru simplul motiv că nu e dispus să-şi scurteze mustaţa, e pasionat de acrobaţiile aeriene ("avionul simbolizează libertatea, bucuria, capacitatea de a înţelege") şi de figura unui pilot de curse din anii '30, John Livingston, care avea să-i sugereze numele personajului-pescăruş. Şi încă un amanunt: e stră-stră-stră... nepotul compozitorului Johann Sebastian Bach. De la muzica la zbor - un pas făcut de familia Bach în 250 de ani", informează site-ul editurii Humanitas, care a publicat cartea "Pescăruşul Jonathan Livingston" în 2003 şi în 2008.
"Pescăruşul Jonathan Livingston" este, după "Micul Prinţ", cea mai citită parabolă modernă. Nu, nu e important că povestea vorbeşte despre ordine şi dezordine, despre conformism şi disidenţă, despre cârdul care cârâie şi solitarul care tace şi zboară. Nici relaţia maestru-discipol nu este cel mai important lucru în această istorie şi nici exemplara lecţie de libertate pe care o primim. Important este însă felul în care răspunde pescăruşul Jonathan la nedumerirea tânărului său prieten: 'Nu înţeleg cum poţi iubi un cârd de păsări care tocmai au încercat să te ucidă'", mai scrie pe site-ul Humanitas.
Volumul a fost adaptat pentru marele ecran în 1973, în regia lui Hall Bartlett, fiind nominalizat la două premii Oscar.
