Hong Xiuquan, iniţial învăţător într-un sat chinez, a avut o viziune de la care a început totul, povesteşte Jonathan Fenby, autorul unei cărţi despre istoria Chinei moderne. „Şi-a imaginat că a urcat la ceruri, unde a întâlnit un bărbat foarte înalt cu barbă care i-a spus să se întoarcă pe Pământ şi să distrugă demonii”. La puţin timp după aceea, un misionar creştin i-a dat o traducere chineză a Noului Testament. După ce l-a citit, a ajuns la concluzia că bărbatul din viziunea lui este Iisus Hristos, că el este fratele lui Iisus şi că demonii pe care trebuie să-i distrugă sunt cei din Dinastia Qing care conducea la acea vreme China.
Împăraţii Qing proveneau din Manciuria, din Nord-Est, aşa că nu erau chinezi Han. Cuceriseră China în secolul al XVII-lea, dar zilele lor de glorie erau pe sfârşite şi la jumătatea secolului al XIX-lea pierdeau Războaiele Opiului în faţa britanicilor.
Europenii introduseseră religia creştină în China şi, pentru Hong, asta era cât se poate de convenabil. Mai ales că fusese respins de mai multe ori de o instituţie Confuciană la care dorea să adere înainte să aibă viziunea.
Cei mai mulţi dintre împăraţii Chinei nu au pus mare accent pe religie. Buddhismul devenise popular în secolul VI, dar avea cei mai mulţi adepţi printre persoanele din pătura de jos a societăţii.
Creştinătatea reprezenta un element de noutate adus de puterile coloniale, care au distrus imaginea de invincibili a Împăraţilor Qing .
Europenii percepeau afirmaţiile lui Hong potrivit cărora ar fi fost fratele lui Iisus drept o erezie. Dar Hong nu predica pentru europeni. El acompania mesajul religios cu unul politic – o viziune a egalităţii şi a dreptului colectiv de proprietate asupra pământurilor. Aceste idei îi atrăgeau pe fermierii săraci, lipsiţi de speranţă.
„Ţăranii aveau vieţi mizerabile în secolul al XIX-lea. Sufereau de foame, nu aveau pământ. Deci erau extrem de vulnerabili” explică Guo Baogang, de la Colegiul Dalton.
Hong şi discipolii lui au pornit la drum pentru a răspândi „vestea bună” despre Regatul din Ceruri. Mişcarea a luat amploare extrem de repede în sud-vestul Chinei.
“Când oamenii de pe acest Pământ nu ţin nimic pentru ei şi dau totul lui Dumnezeu pentru folosul comun, atunci toţi vor avea o avea o parte egală din pământ, toată lumea va fi îmbrăcată şi hrănită” spunea Hong.
Expertul Jonathan Fenby explică acest crez drept un „amestec ciudat între Creştinătate şi un comunism primitiv”.
În multe aspecte, mesajul a fost oglindit şi într-un alt crez care a ajuns în China un secol mai târziu – Marxismul.
Milioanele de oameni care s-au alăturat Armatei din Ceruri a lui Hong nu aveau nimic de pierdut. Creşterea rapidă a populaţiei îi lăsa fără miză în cadrul societăţii. Imperiul Qing era o victimă a propriului succes.
Până în 1860, Regatul lui Hong se extinsese peste porţiuni imense din China şi se pregătea să intre în Shanghai. Dar norocul lui era pe sfârşite. Europenii îl vedeau deja ca pe un pericol pentru afacerile lor. Aşa că şi-au unit forţele cu Armata Qing.
În momentul în care a fost înfrânt, Hong a devenit paranoic. Adepţii lui mureau de foame şi regatul lui cădea pradă intrigilor şi violenţelor.
La finalul erei Taiping, cel puţin 10 milioane de oameni muriseră. Martori ai acelor vremuri au spus că valea Yangtze era plină de cadavre care putrezeau.
Nimeni nu ştie cum a murit Hong Xiuquan. Trupul său descompus a fost descoperit în palatul lui de un general Qing.
