Eichmann (născut la data de 19 martie 1906) s-a înscris în partidul nazist la 1 aprilie 1932, unde a ajuns la gradul de Obersturmbannfuhrer – SS (echivalent al gradului de locotenent.colonel).
După terminarea războiului, în 1950, Eichmann a fost ajutat să fugă în Argentina devenită ţară de refugiu al criminalilor naziști, cu un paşaport fals pe numele de Ricardo Klement, emis de şeful delegaţiei italiene Crucii roşii la Geneva.
Termenul „Soluţia finală a problemei evreiesti în Europa”, care se referă la planul nazist de executare a genocidului sistematic împotriva evreilor europeni, a fost utilizat pentru prima oară de Eichmann.
Foto: Eichmann, aşteptând verdictul final (arhiva Life)
Toată industria genocidului Germaniei naziste era condusă și coordonată de Eichmann.
Eichmann decidea cine va fi urcat imediat în trenurile spre Auschwitz şi Treblika şi cine va fi deportat ulterior, iar oamenii săi asigurau şi coordonau transporturile. Diagramele care reflectau starea curentă a genocidului erau afișiate în biroul său din strada Kurfürstenstraße în Berlin.
În 1960, Eichmann a fost capturat de un comando al Mosadului, cu participarea medicului anestezist de origine română dr. Iona Elian, şi adus în israel.
A fost judecat pentru crime de zrăzboi şi crime împotriva umanităţii. După ce a fost găsit vinovat, Eichmann a fost condamnat la moarte și executat la data de 31 mai 1962. A fost singurul caz de executare a unui condamnat la moarte în Israel.
Imagini de la procesul lui Eichmann
