La Ateneul Român, de la ora 16.30, va avea loc un recital vocal instrumental susținut de soprana Sonya Yoncheva și pianistul Malcom Martineau. Programul cuprinde arii de compozitorii Duparc, Viardot, Chausson, Donizetti, Delibes, Puccini, Martucci, Tosti și Verdi.
La Sala Palatului la ora 19.30 va concerta Orchestra Română de Tineret, condusă de dirijorul Cristian Mandeal, solistul serii fiind pianistul Alexei Volodin. Programul cuprinde lucrări de Enescu, Beethoven și Ceaikovski.
Prima lucrare a concertului din această seară, Rapsodia română în Re major op. 11 nr. 2 de George Enescu este una dintre cele mai populare și îndrăgite lucrări enesciene. Prin caracterul său exotic, puternic influențat de melosul popular, dinamismul și orchestrația spectaculoasă, această lucrare de tinerețe, cucerește publicul și interpreții, fiind nelipsită din repertoriile marilor orchestre.
În continuarea programului vom asculta Concertul nr. 3 în do minor pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven, la pian Alexei Volodin. Concertul nr. 3 a fost compus în anul 1800 și dedicat Prințului Louis Ferdinand al Prusiei, iar la premieră a fost interpretat de Beethoven însuși. Beethoven a compus lucrări în toate genurile epocii, iar creației pianistice i-a acordat o deosebită atenție.
Lucrarea de față este un prototip al stilului clasicismului vienez, o muzică grațioasă, echilibrată structural și plină de seninătate și patos. Un plus pe care Beethoven îl aduce clasicismului constă în spectaculoase contraste tematice, de caracter și de nuanțe.
De asemenea, tematismul muzical surprinde momente de melancolie și dramatism, chiar culminații impetuase, specifice revoluționarului compozitor, aflat la confluența dintre epoci.
Seara se încheie cu sonorități fermecătoare ale romantismului, Ceaikovski - Simfonia nr. 6 în si minor op. 74, Patetica. Compusă în anul 1893, este ultima lucrare din creația compozitorului și înglobează tot ce înseamnă stilul și conținutul muzicii lui Ceaikovski, după cum anunță și titlul. Premiera a avut loc cu 8 zile înainte de moartea sa, la Sankt Petersburg, cu Ceaikovski la pupitrul dirijoral.
Ceaikovski, o personalitate hipersensibilă aflată într-o permanentă luptă cu destinul, a exprimat conflictele sale interioare în creațiile sale. Pentru această simfonie și semnificația sa avem mărturia compozitorului: ,,Fară exagerare, mi-am pus întregul suflet în această lucrare”.
