Vineri, 10 iunie, de la ora 19:00, la Opera Națională București are loc ultima premieră de balet a acestei stagiuni, spectacol ce va reuni trei lucrări coregrafice prezentate pentru întâia dată pe o scenă din România: „In the Night” (coregrafia: Jerome Robbins; muzica: Frédéric Chopin), „In the Middle, Somewhat Elevated” (coregrafia: William Forsythe; muzica: Thom Willems, în colaborare cu Lesley Stuck) și „Theme and Variations” (coregrafia: George Balanchine; muzica: Piotr Ilici Ceaikovski).
Jerome Robbins a prezentat pentru prima dată „In the Night” în 1970, la New York City Ballet. Coregrafia sa, în cel mai pur stil academic, cere stăpânirea la perfecţie a tehnicii dansului cu partener, fiecare duet fiind uşor amplificat cu mişcări diverse, ce creează imagini surprinzătoare. Maestru al baletului comic, dar şi al celui dramatic, Jerome Robbins este cunoscut în lumea coregrafiei pentru perfecţionismul său în ce priveşte detaliile şi pentru atenţia specială pe care a acordat-o formei şi intenţiei muzicii. Baletele lui Jerome Robbins s-au bucurat de succes încă de la început. Prima sa lucrare, „Fancy Free”, pe muzica lui Leonard Bernstein, a cucerit imediat publicul prin umorul coregrafiei şi prin portretele personajelor, creionate cu îndemânare. Creator sintetic şi elocvent, coregraful Jerome Robbins a fost înclinat spre experiment, prin lucrări ce au caracter psihologic, fără a părăsi însă limitele romantismului, ci mai degrabă reinventându-l. Cel care pregătește punerea în scenă a acestei lucrări la București este Ben Huys, maestru de balet care a montat spectacole la companii de prestigiu din lume, printre care American Ballet Theater, Baletul Naţional Canadian, Baletul Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Baletul Regal din Londra, Baletul Regal din Danemarca, Baletul Operei din Paris şi Baletul din Hamburg.
Lucrarea coregrafică „In The Middle, Somewhat Elevated” a fost realizată de William Forsythe, o prezenţă activă în lumea dansului de peste 45 de ani, fiind considerat unul dintre reformatorii baletului. Lucrarea a fost realizată la Opera din Paris, în 1987, la cererea directorului de atunci al companiei, celebrul balerin Rudolf Nureev, cu renumita stea a baletului francez, Sylvie Guillem. Coregrafia a fost considerată revoluţionară în arta dansului mondial, criticii afirmând că a schimbat pentru totdeauna faţa baletului. Stilul lui Forsythe se bazează pe explorarea şi exploatarea tuturor posibilităţilor unui dansator foarte bine antrenat, reflectând mentalitatea omului contemporan, graba şi chiar cruzimea cu care acesta se confruntă în existenţa cotidiană. Toate acestea se regăsesc în lucrarea „In The Middle, Somewhat Elevated”, unde vocabularul clasic - spart şi frânt - reprezintă, de fapt, pasiuni umane, agresivitate sau disperare. Lucrând cu Thom Willems, compozitor de muzică electronică, Forsythe apreciază ritmul şi efectele de ecou din creaţiile lui, care dau un impuls coregrafiei. Balerinii Operei Naționale București au fost pregătiți pentru această lucrare coregrafică de către Thierry Guiderdoni, unul dintre singurii patru maeștri de balet din lume care au permisiunea de a pune în scenă această lucrare.
Lucrarea „Theme and Variations” a avut premiera mondială la New York, în anul 1947, fiind reluată şi retuşată de mai multe ori în anii următori de către George Balanchine, prin diversele sale colaborări cu dansatorii. Varianta lucrării coregrafice „Theme and Variations” ce va fi prezentată pe scena Operei Naţionale Bucureşti datează din anul 1970, de la New York City Ballet, fiind aceeaşi variaţie pentru balerini pe care Balanchine a realizat-o în 1947. Patricia Neary, una dintre balerinele favorite ale lui George Balanchine, pentru care a creat lucrări precum „Rubies”, lucrează ca maestru de balet în cadrul Balanchine Trust încă din 1988, a pus în scenă peste 30 de lucrări ale coregrafului în Europa, Asia, Africa şi America și este cea care îi pregătește pe balerinii Operei Naționale București pentru această lucrare:
„Pentru mine este uşor deoarece am început să predau baletele lui Balanchine din 1968. El a murit în 1983, aşa că am putut să lucrăm împreună multe balete, să corectăm sau să adăugăm acele uimitoare tuşe finale sau acea strălucire, cum obişnuiam eu să spun. Detaliile sunt foarte importante: pas-de-deux-urile, felul în care el dorea ca o fată să fie acompaniată de partener sau să fie ţinută, cum trebuie să se deschidă mâna ca o floare atunci când o oferi unei femei, aşezarea pe scenă şi în studio - esenţială pentru mişcarea din baletele sale, muzicalitatea. El număra fiecare notă şi aştepta şi de la dansatorii lui să numere. Energie! Balanchine credea că trebuie, ca dansator, să oferi 100 % nu numai în spectacol, ci și la toate repetiţiile.”
Următoarele reprezentații ale acestui spectacol au loc în 11 și 16 iunie 2016.
