"Ce-ar fi dacă" - aşa începe fiecare promisiune, sau vis pe care îl înghiţim cu nesaţ în campaniile electorale. "Ce-ar fi dacă" rămâne însă din nefericire doar un război al neliniştilor noastre, pe care realitatea îl destramă într-o secundă.
Un loc "blestemat" de acest "ce-ar fi dacă" este minunăţia naturală numită "Băile Herculane". Un loc magic, o perlă a ţării noastre peste care s-a aşezat praful nepăsării şi al globalizării. Hotelurile care fascinau pur şi simplu nobilii din înalta societate zac acum în paragină, fiind la un pas de a se prăbuşi.
Băile Herculane au o vechime de aproape 2000 mii de ani, ceea ce le face să fie printre cele mai vechi staţiuni balneare din lume. Beneficiile terapeutice, frumuseţea locurilor şi confortul lor din fiecare epocă precomunistă le-au făcut să fie admirate şi vizitate cu regularitate, de-a lungul timpului de către personalităţi din întreaga Europă: de la Goethe, Andersen, Împăratul Franz I, Împărăteasa Charlotte, Arhiducele Carl, Împăratul Franz Josef şi consoarta şi până la Împărăteasa Sissi, cea care considera Băile Herculane “cea mai frumoasă staţiune balneară de pe continent”.
Staţiunea a fost construită în anul 102 d.Ch. de Împăratul Traian, romanii preluând pasiunea pentru băi şi remedii termale de la greci. În perioada civilizaţiei romane, aristocraţia Romei antice se răsfăţa cu beneficiile extraordinare ale apelor termale din Băile Herculane. Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulţumire aduse zeilor pentru vindecare.
Din 1736, sub stăpânire habsburgică, începe reconstrucţia şi modernizarea băilor, a căilor de acces, fiind construite majoritatea clădirilor din staţiune, într-un stil baroc austriac superb.
Acum s-a ales praful, însă pentru cei care au urechi să audă: proiectele din bani europeni pot ajuta la remodelarea acestei staţiuni imperiale care va pune din nou România pe harta turismului occidental.
