“Prima dată am vizitat România în 1988. Nu ştiam la ce să mă aştept. Nu prea se relata de aici. Nu ştiam ce loc groaznic este şi ce lucruri oribile se întâmplau. Oraşele erau hidoase, înfricoşătoare, era o atmosferă de tip Războiul Rece”, povesteşte autoarea, Georgina Harding.
A fost doar începutul unei relaţii speciale pe care autoarea avea să o consolideze de-a lungul timpului. Primul contact cu România a avut loc într-una din cele mai grele perioade ale regimului Ceauşescu. Sedusă însă de frumuseţea peisajelor şi de bunătatea oamenilor s-a întors. Şi a vrut să redea suferinţa pe care a citit-o în ochii oamenilor de aici. A făcut asta în "Pictorul tăcerii".
Cartea este povestea unei prietenii emoţionante, construită pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial. Augustin, un surdomut găsit pe treptele unui spital, într-un sat din Moldova, începe să deseneze pentru a-şi povesti viaţa. Singura care îi înţelege desenele este Safta, o tânără infirmieră şi veche cunoştinţă.
Cartea, ce surprinde începutul operaţiunii Barbarossa, retragerea Germaniei şi avansarea trupelor ruseşti, se află pe lista scurtă a premiului Orange pentru ficţiune, distincţie ce îi poate aduce autoarei nu numai recunoaştere, ci şi 37.000 de euro.
