Este una dintre cele mai apreciate voci ale României. A cucerit cele mai importate scene ale lumii: Royal Opera House din Londra, Teatro alla Scala din Milano, Scottish Opera – în Glasgow sau Opera Metropolitan din New York sunt câteva dintre Operele în care a scris câte o pagină de istorie... românească. Aflată în România pentru câteva zile, după succesul obținut în spectacolul-eveniment al Operei Române Craiova - „Crăciun la Operă”, soprana Nelly Miricioiu povestește, în exclusivitate, despre activitatea sa din prezent, despre reîntâlnirea cu publicul din România și face o urare Operei Naționale București.
- Ce înseamnă pentru dumneavoastră întâlnirea cu publicul din România, de data aceasta cu cel al Operei Române Craiova?
Întotdeauna mi-am dorit - și continui să îmi doresc - să fac parte din România. Îmi doresc să împart cu țara mea experiența pe care am câștigat-o prin arta mea, în toată lumea. Port în suflet, cu nostalgie, amintiri minunate din primii mei ani în România, anii de formare. Întotdeauna am vrut să mă „repatriez”, prin arta mea. De 36 de ani sunt în Anglia. Sigur că m-am schimbat, pentru că cerințele pentru un artist internațional sunt solicitante. În ceea ce mă privește, am vrut să mă adaptez cu bucurie. Am căutat să păstrez valorile pe care le am eu, ca româncă, și să le adaug și altele, care m-au făcut să pot duce arta mea la nivelul internațional. Eu m-am luptat ca, în fiecare țară în care am cântat, să fiu plăcută. M-am adaptat. Noi, românii, suntem foarte buni în sensul acesta. Dacă vrem. Numai dacă vrem! Iar succesul din spectacolul Operei Române Craiova a fost o bucurie. A fost pentru prima dată când am cântat la Craiova. M-a emoționat experiența de aici – de la modul cum am fost primită de domnul manager Antoniu Zamfir, până la nivelul artistic. Am regăsit și am privit Craiova cu alți ochi față de cum mi-o aminteam. Orchestra Operei din Craiova m-a impresionat cel mai mult. „Frica” noastră, ca artiști, este dată de orchestră și cor. Dacă reușim să ne compatibilizăm, e foarte bine. Iar acum, la acest spectacol, a fost foarte bine. Artiștii din Craiova m-au întâmpinat cu atâta prietenie și atâta bunătate!
- Cât de... „româncă” mai sunteți?
Foarte! În toate biografiile mele, când au încercat să scrie „British soprano”, am corectat „soprană britanică, de origine română”.
- Cum se vede peisajul cultural-artistic din România, din perspectiva internațională?
Mă interesează ce se întâmplă în România. Și mă informez. Avem nume valoroase pe care le regăsim pe scenă. Poate că artiștilor români le-ar fi mai bine dacă cei care se ocupă de imaginea lor s-ar inspira din străinătate. România are nevoie de oameni cu dragoste pentru cultură, dar și cu solide cunoștințe în acest domeniu. Avem nevoie de oameni care au integritate și forță, care să ofere șanse.
- Cât de important este pentru un artist să fie... internațional?
Nivelul internațional e altul... și influențează și calitatea vieții. Eu am trăit vremuri în care realitatea socio-politică din România nu mi-ar fi permis să fiu cunoscută nici în țara mea. Vorbim de anii de dinainte de 1989. Contextul acesta mi-a adus șansa de a cânta alături de orchestre importante, pe scene cu adevărat de poveste. Mi-am deschis repertoriul și sufletul către atâtea culturi! Dacă vrei să fii un artist care aparține întregii lumi, nu poți să stai numai acasă! „You’re as good as your last performance / Ești atât de bun pe cât a fost cel mai recent spectacol al tău” – sunt cuvinte care spun mult despre cât de bun trebuie să fii în ochii întregii Lumi.
- Sunteți mentor. Câte dintre vocile care studiază cu dumneavoastră sunt din România?
Am lucrat cu artiști români. Marea mea pasiune a fost sa continui tradiția cântului de belcanto și să servesc arta cu modestie și cu bucurie. Acum lucrez cu Simona Mihai, de la Covent Garden.
- Cât de mult a contat, în succesul dumneavoastră, modul în care apăreți în fața publicului? – ținută, prestanță...
Am admirat foarte mult actrițele importante ale cinematografiei internaționale. Le-am studiat mișcările. Apoi mi-am analizat spectacolele. Urmăream înregistrările audio-video, ca să mă corectez. Nu mi-a plăcut vocea mea, niciodată! Dar a trebuit să o ascult, pentru că am vrut să-mi îmbunătățesc frazarea, pronunția.
- Dar cum ați învățat să o iubiți, de vreme ce vocea v-a oferit, de fapt, toată cariera?
Nu-mi iubesc vocea. Iubesc lucrul cu ea. Lucrul în sine – disciplina, frazarea, muzicalitatea...
- Opera Națională București este subiectul momentului. Cum vedeți situația actuală de la această instituție?
Oh, Doamne! Îmi doresc pentru această instituție un om cu putere, care să cunoască domeniul și care să nu se lase influențat de lucrurile de culise care s-au tot făcut aici. Situația Operei Naționale București este atât de complicată! Recent au fost atât de multe scandaluri... ca la piață. Acolo s-au folosit cuvinte care nu trebuie să se folosească într-o instituție de cultură! Opera are nevoie să-și recapete strălucirea.
- Care sunt ecourile internaționale despre ONB?
Toată lumea spune: „Ah, din nou o problemă în România!”. E tare greu să ai o „faimă” de genul acesta! Nu mai există încredere..
.
- Ce îi doriți Operei bucureștene?
Să devină prima scenă lirică a țării. Pentru că merită!
