Preşedinţia lui Lincoln a stat sub semnul războiului. Desigur, şi alţi preşedinţi au mai trecut prin războaie– de la primul, Washington, până la actualul, Obama, şi între ei Madison, Polk, Wilson, Roosevelt,Truman, Johnson şi Bush. Dar Lincoln nu a cunoscut deloc pacea şi, din prima până în ultima zi amandatului său, s-a dedicat conflictului. Pe parcursul acestuia, ţelurile urmărite au evoluat.
Obiectivele războiului şi conduita operaţiunilor militare: acestea sunt principalele probleme dezbătute înbogata istoriografie dedicată preşedinţiei lui Lincoln. Istoricii american dezbat şi astăzi, 150 de ani maitârziu, aceste chestiuni: care a fost obiectivul său principal la începutul războiului, menţinerea unităţii ţăriisau abolirea sclavagismului? E clar că Lincoln se opunea, din principii morale şi politice, sclavagismului,dar asta nu înseamnă că ar fi dorit abolirea sa imediată şi fără niciun fel de condiţii. El îi cita deseori pepărinţii constituţiei americane, care credeau că sclavagismul trebuie înlăturat gradual, că dezvoltarea sacătre vest trebuie limitată, dar că practica nu trebuie suprimată imediat pentru a nu distruge economiaplantaţiilor. Această poziţie „gradualistă” se distinge de cele ale aboliţioniştilor radicali care doreaudispariţia imediată a sclavagismului.
Sclavagism sau eliberare? Cu sau fără drepturi?
În celebrul discurs de la Peoria, din octombrie 1854, prin care condamna legea „Kansas-Nebraska” ceacorda locuitorilor acestor teritorii dreptul de a autoriza sau nu sclavagismul, Lincoln a vorbit despre„injustiţia monstruoasă care este sclavagismul”, a spus că „toga noastră republicană este murdărită şitărâtă în praf... Trebuie să o repurificăm. Să privăm sclavagismul de pretenţia că s-ar baza pe un dreptmoral şi să-l limităm la baza legală a drepturilor sale existente şi necesităţii.” Dar în ochii lui Lincoln,negrii şi albii nu erau egali. „Ce să facem atunci? Să-i eliberăm şi să-i facem, politic şi social, egaliinoştri? Propriile mele sentimente refuză această idee şi ştim că marea masă a albilor nu împărtăşeşte niciea această idee.”
În 1854 Lincoln era deja un politician expermimentat, exercitând în trecut mai multe mandate, inclusivcel de reprezentant al statului Illinois în Congresul federal. Dar de la sfârşitul acelui an, el s-a dedicatintegral activităţii sale politice, tocmai din pricina problemei extinderii sclavagismului. Partidul whig, dincare făcea parte, era alcătuit din elitele modernizatoare şi clasa comericanţilor. Gruparea politică acunoscut o ruptură iremediabilă din cauza legii „Kansas-Nebraska”, astfel că el a dispărut de pe scenapolitică în 1856. Unii s-au apropiat de democraţii partizani ai sclavagismului; alţii au pus bazele partiduluirepublican în iulie 1854, având sloganul „free labor, free land, free men”.
În pragul alegerilor prezidenţiale, devenise clar pentru toţi americanii că principala chestiune aflată în jocera cea a sclavagismului, şi nu doar a extinderii sale în vest, ci chiar abolirea sa. După alegerea sa, statelesclavagiste erau gata să părăsească Uniunea. A fost cazul Carolinei de Sud, în 20 decembrie 1860, urmatăde alte 6 state în februarie 1861: Florida, Alabama, Mississippi, Georgia, Louisiana şi Texas). Acestea au format Confederaţia Statelor din Sud la 4 februarie. În următoarele două luni, alte patru state s-au alăturat:Arkansas, Carolina de Nord, Tennessee şi Virginnia.
Continuarea pe historia.ro
