Nicolae Steinhardt a trăit între anii 1912 şi 1989. La origini a fost evreu, dar s-a convertit la ortodoxism pe 15 martie 1960, în închisoarea de la Jilava, luându-şi numele de fratele Nicolae. După eliberare s-a călugărit. El a fost botezat de preotul basarabean Mina Dobzen, iar Emanuel Vidraşcu, fost şef de cabinet al mareşalului Antonescu, i-a fost naş de botez.
„Jurnalul fericirii” reprezintă testamentul literar al lui Steindhardt. A fost redactat prima oară la începutul anilor '70, în circa 570 de pagini, iar în 1972 a fost confiscată de securitate şi restituită în 1975, după numeroase intervenţii ale Uniunii Scriitorilor. Între timp, autorul a finalizat o a doua variantă, mai amplă, de 760 de pagini. „Jurnalul fericirii” este confiscată iarăşi, în anul 1984. în tot acest timp, autorul redactează mai multe versiuni, ele fiind scoase pe ascuns din ţară, două dintre ele ajungând în posesia lui Virgil Ierunca şi a Monicăi Lovinescu, la Paris. Aceasta difuzează cartea în serial, pe postul radioului Europa Liberă, între anii 1988 şi 1989.
Pentru a-şi proteja opera de Securitate, N. Steindhardt a cerut ajutorul prietenului său mai tânăr, Victor Ciomoş, care a publicat „Jurnalul fericirii” în 1991, iar în 1992 a primit premiul pentru cea mai bună carte a anului.
Antena3.ro
