Considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporani, la numai 23 de ani, el obţinea premiul Théophraste Renoudot pentru romanul său de debut ?Le proces verbal?, important succes literar care-l propulsează în rândul scriitorilor vremii, apreciat de marea critică literară pariziană. S-a născut la 13 aprilie 1940; părinţii săi, tatăl britanic, mama franţuzoaică, erau veri primari, descendenţi dintr-o familie de bretoni stabiliţi în timpul revoluţiei de la 1789 în insula Maurice. Jean Marie era bilingv, vorbind franceza şi engleza. Pe timpul celui de al doilea Război Mondial, Jean-Marie este puternic marcat de evenimente la care a asistat, ceea ce îl influenţează şi în scriitură.
Solitar, îşi creează propriul univers ?un univers réduit?, dar în acelaşi timp ?un monde sans limite?, în care imaginează, scrie şi desenează primele sale romane şi B.D.-uri (benzi desenate). Publicul său este format din colegii de clasă, care-l admiră sincer şi-l încurajează. În timpul unei călătorii în Nigeria, scrie două romane: ?Un long voyage? şi ?Oradi noir?. Urmează ?Le Cheile blane?, ale cărui personaje vor reveni mai târziu în romanul ?Désert?. Devine pasionat de Kipling, Conrad Kerguelen, London.
Adolescent fiind, Jean-Marie nu suportă oglinzile, pe care le evită sau le acoperă. După bacalaureat, este eliminat în anul pregătitor de la École Normale Supérieure, pentru lipsa de perseverenţă şi interes. Ca atare, are de ales între satisfacerea serviciului militar englez sau francez, dată fiind dubla sa cetăţenie. Alege serviciul francez, dar se străduieşte să amâne cât poate înrolarea, dat fiind că în Algeria tocmai se defăşura un război. Amânarea pe care o obţine se potriveşte perfect cu planurile sale, pentru că războiul se stinge. Se înscrie la universitatea din Bristol pentru obţinerea licenţei în engleză. În paralel, obţine un post de profesor în localitatea Bath. Işi dă totuşi seama că nu stăpâneşte suficient engleza ?je n'avais pas le bon niveau en anglais pour passer une licence?. În 1961, este respins la examenul de licenţă în engleză.
În 1963, obţine premiul Théophraste Renaudot pentru romanul său, ?Proces verbal?. Obţine în sfârşit licenţa în litere cu teza ?La solitude dans l'oeuvre d'Henri Michaux?, ocazie cu care îl întâlneşte pe scriitor, cu care rămâne în permanentă legătură. Mai publică trei cărţi: ?Le Déluge?, ?L'Extrase materielle? şi ?Terra Amata?.
Îşi satisface stagiul militar ca profesor de ştiinţe politice, mai întâi la Bangleole. De aici este expulzat în urma unui articol pe care publicat în ?Le Figaro?, în care condamna proliferarea prostituţiei în Thailanda. Îşi continuă serviciul militar ca profesor în Mexico. Aici ia contact cu riturile şi magia practicate de indienii mexicani.
În 1969, publică ?Le livre des fuites?, ?roman d'aventure?. Un an mai târziu, trăieşte alături de populaţia de indieni panamezi (Emberas şi Waunanas), ocazie cu care percepe marea schimbare de mentalitate care îi va marca de aici înainte opera. Publică ?La Guerre? şi ?Haï?, ?Les Géants?, ?Mydnosa?, ?Voyage de l'autre côté?. Începe să traducă marile cronici ale tradiţiilor indienilor americani. Mai publică ?Vers les icebergs?, ?L'Inconnu sur la terre?, ?Mondo et autre histoires?.
În 1980, obţine primul premiu Paul Morand, lansat de Academia franceză, pentru totalitatea operei sale şi mai ales pentru romanul ?Le Désert?. Publică pe rând ?Trois villes saintes?, ?La Ronde et autre fais divers?, ?Le Chercheur d'or?, ?Printemps et autre saisons?. În urma publicării unui fragment din Étoile errante, roman în curs de redactare, este suspectat de atitudine antisemită.
În 1990, J.-M. Le Clézio publică ?Sirandanes? - scrisă în colaborare cu soţia sa, Jemia -, inspirată de ghicitorile locuitorilor insulei Mauritius. Un an mai târziu, publică ?Onitsha? - povestea unui băieţel care călătoreşte în Africa şi-l întâlneşte pe tatăl său, medic. Romanul este inspirat de călătoria pe care autorul, copil fiind, a făcut-o în Nigeria.
La editura Gallimard lansează colecţia ?L'aube des peuples? cu obiectiv principal ?să publice texte-mărturie despre procesul de naştere şi perpetuare a literaturilor orale legate de originile diferitelor comunităţi umane?. În 1992, publică ?Étoile errante? - roman care descrie ceea ce a însemnat ocupaţia nazistă în Franţa pentru evreii simbolizaţi de Esther. În 1993, lansează ?Diego et Frida?.
1994 ? Jean-Marie Gustave Le Clézio este declarat cel mai mare scriitor de limba franceză, în viaţă.
Urmează ?La Omanataine?, ?Poisson d'or?, ?La Fête chantée? şi ?Gens de nuages?. ?Enfances? este constituită din fotografii de copii comentate de Clézio.
Profesor, ziarist, călător, pasionat de descoperirea misterelor unor civilizaţii şi culturi îndepărtate în timp şi spaţiu, Le Clézio se preocupă de descoperirea propriilor rădăcini, dar şi de descoperirea rădăcinilor ancestrale ale umanităţii, printr-o ?mecanică a autoapărării ... o cale de a fugi de societatea occidentală? (Fr.Westerlund). Temele primelor romane reflectă acest fapt: solitudinea, durerea insuportabilă prezentată sub toate registrele (La Fièvre), dar şi foamea, setea, epuizarea, care metamorfozează caractere. ?Personajele lui Le Clézio, ca şi el însuşi, sunt în căutarea unei vieţi curate, simple, eliberatoare. Principiul mişcării, al deplasării continue, însuşi principiul totalei libertăţi îi călăuzeşte pe eroii lui Le Clézio, a căror existenţă e construită pe dorul de ducă, ce îi salvează de la înnămolirea într-o societate distrugătoare.? (Lect. univ. dr. Silvia Mihuţ)
Antena3.ro
