Pentru Germania Nazistă, subminarea și ulterior distrugerea statului cehoslovac erau două puncte esențiale în programul său de hegemonie continentală. Realizarea acestuia a fost inițiată în forță în Martie 1938 prin anexarea Austriei, ceea ce i-a permis reversarea prevederilor din Tratatul de la Versailles. Astfel, în 1938, Germania crease o ordine europeană favorabilă sieși, care îi permitea să acționeze dintr-o poziție de putere, preluând inițiativa în cadrul relațiilor internaționale.
Însă, deși Vestul nu a reacționat mai ferm în față Anschluss-ului, fiind surprins de lovitura de forță germană, era evident că nu va mai permite repetarea acestei situații, care îi submina prestigiul și interesele în Centrul Europei. Astfel, poziția Franței, dar în special a Marii Britanii, de principali garanți ai sistemului versaillez era profund afectată. Parisul avea o dublă responsabilitate juridică față de Cehoslovacia, deoarece de activarea sa depindea implementarea clauzelor celor două tratate de asistența mutuală ale Pragăi – respectiv cu Franța și URSS.
Continuarea pe historia.ro
