Actriţa Manuela Hărăbor, care a devenit foarte cunoscută pentru rolul principal din filmul 'Pădureanca', şi-a manifestat, într-un interviu acordat AGERPRES, regretul că în ultimii ani nu a mai reuşit să obţină un rol important într-un film românesc.
În interviul acordat la Iaşi, cu ocazia proiecţiei filmului 'Pădureanca' în cadrul Festivalului Serile Filmului Românesc, îndrăgita actriţă recunoaşte cu tristeţe că nu are niciun proiect în cinematografia românească actuală. Ea a rememorat modul în care se făceau filme în perioada de dinainte de Revoluţie, subliniind că din cele peste 30-35 de producţii care erau realizate anual nu toate erau despre comunişti, iar toţi actorii aveau ocazia de a lucra, "ceea ce era un lucru absolut minunat".
R: Diferă lumea filmului de atunci de lumea filmului de astăzi?
Manuela Hărăbor: Diferă, pentru că în primul rând atunci se făceau foarte multe filme. Erau peste 30-35 de producţii pe an, dintre care nu toate erau despre comunişti, aşa cum se spune acum. Scăpau destul de multe filme pe an bune. Toţi actorii aveau de lucru, ceea ce era un lucru absolut minunat. Actorii tineri, ca şi în cazul meu, studenţii aveau şansa să debuteze, să îşi facă mâna, să îşi câştige experienţă, plus că mai era un lucru: fiind toate subvenţionate de stat, nu se punea niciodată problema de buget. Se puteau face filme de epocă cu decoruri impresionante, cu costume, cu distribuţii mari. Acum, în economia de piaţă, este destul de complicat, aşa cum l-aţi auzit spunând şi pe Cristi Mungiu. El s-a chinuit să facă un film uşor de epocă având în vedere că eram deja după Revoluţie, să recreeze un moment dinainte de '89 având foarte puţini bani la dispoziţie. Timpul de lucru era mult mai mare decât acum. O producţie ţinea undeva de la opt săptămâni în sus. Noi la 'Pădureanca' am filmat aproape trei luni de zile în deplasare. Vă daţi seama cât ar costa să faci un film în zilele noastre. Lucrurile astea s-au schimbat. Totul e pe repede înainte. Costurile sunt din ce în ce mai mari şi poate din cauza asta nici posibilitatea regizorilor tineri de a se duce către subiecte cât mai variate. Poate ar putea să facă nişte filme de epocă colosale, dar având în vedere că banii niciodată nu sunt destui şi creativitatea are nişte oprelişti. Nu pot să se desfăşoare atât cât ar voi sau ar putea datorită talentului lor.
R: Vă mai regăsiţi cu roluri importante în cinematografia de astăzi?
Manuela Hărăbor: Din păcate, nu. Din păcate, am cunoscut foarte puţini regizori din generaţia tânără, aşa s-a întâmplat. Nu ştiu din ce motive. Chiar îmi pare rău că au trecut şi trec anii fără să mai am şansa de a mă întâlni din nou cu un film pe care să îl iubesc, un personaj pe care să îl iubesc, dar .. speranţa moare ultima. Mă simt încă tânără. Sper să mai am nişte ani înainte şi cine ştie ... Poate nu sunt la vârsta potrivită. Poate atunci când voi căpăta mai multă experienţă şi ceva mai multe riduri şi nişte fire de păr alb să fiu solicitată.
R: Să înţelegem că nu aveţi niciun proiect pe termen mediu şi lung?
Manuela Hărăbor: Nu, şi nu am de foarte multă vreme vreun proiect, din păcate.
