Mărturiile basarabenilor deportaţi în Siberia de sovietici pentru nişte învinuiri inventate sunt încă vii. Vă rezentăm povestea lui Pavel Curoş, care a trăit aproape un deceniu iadul siberian. De istoria lui este strâns legată şi povestea unui câine.
În cadrul operaţiunii denumită conspirativ „IUG“ („SUD“), de pe teritoriul RSS Moldovenească, a avut loc deportarea „chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, a membrilor partidelor politice, a gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus".
Unul dintre ei este şi Pavel Curoş. El s-a născut la 15 iunie 1935, în comuna Şeptelici, raionul Soroca. Tatăl său era meşter iscusit, întemeindu-şi o fierărie şi un atelier de lemnărit chiar în curtea casei sale. El nu a ezitat şi a împărtăşit experienţa tinerilor din alte sate care doreau să înveţe, fapt care a reprezentat un cap de acuzare din partea administraţiei sovietice. El a fost învinuit de exploatarea muncii ucenicilor săi.
Continuarea în Adevărul
