Informaţiile despre Ioan Moraru, savantul român câştigător al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1985, aspect nefăcut public decât o singură dată, pe prima pagină a României Libere post-ceauşiste, sunt puţin accesibile publicului sau unele nu se găsesc deloc. După relatările unuia dintre fraţii săi, Antena3.ro a continuat povestea pe calea Institutului la care Moraru a lucrat ca doctor o lungă perioadă de timp.
Ioan Moraru a fost directorul Institutului Mina Minovici, iar apoi a condus Institutul Naţional ?Victor Babeş? timp de douăzeci de ani, între 1969 şi 1989, an în care a decedat, chiar în timpul revoluţiei. De asemenea, a fost ministrul-adjunct al Ministerului Sănătăţii în anii ?70, după cum spune pentru Antena3.ro Caius Dragomir, directorul INVB.
?Ioan Moraru a avut un rol important în acest institut şi nu spun asta pentru că eram prieteni apropiaţi. El ne oferea protecţie şi a creat un fel de insulă în interiorul instituţiei, pe care tuturor ne era bine. Se putea pleca mult în străinătate pe vremea aceea, datorită lui, au fost oameni care au şi emigrat şi de asemenea, ne puteam publica lucrările de cercetare", explică Dragomir pentru Antena3.ro.
El adaugă pentru Antena3.ro că Moraru a oferit o susţinere instituţională de care aproape nici o altă instituţie nu avea parte şi că vizita în fiecare zi laboratoarele institutului Babeş.
"Moraru a vrut modernizare. El a fost cel care a creat laboratoarele de genetică, biologie celulară şi imunologie şi cu toate aceste aspecte a modernizat medicina. A creat deschiderea către occident cu domenii despre care în anii ?70 cu greu credeai că vor putea să-şi facă intrarea în România", detaliază Caius Dragomir pentru Antena3.ro.
Chiar şi pe site-ul Institutului Naţional "Victor Babeş" , la rubrica "Departamente" apare faptul că "Departametul Imunologie a fost creat în 1969, când, la iniţiativa Prof. Dr. Ioan Moraru s-a înfiinţat în institut Laboratorul de Imunologie, rezultat firesc al necesităţii de raliere a cercetării la realitatea dezvoltării imunologiei ca ştiinţă individualizată. "Activitatea acestui nou laborator era destinată iniţial unor cercetări de imunologie teoretică şi fundamentală, centrate pe studii experimentale privitoare la imunitatea vertebratelor şi controlul genetic al răspunsului imun".
Domeniul de lucru al lui Ioan Moraru în cadrul INVB era anatomia patologică, materie pe care o preda acolo, însă la nivelul cercetărilor se ocupa şi de genetică şi imunologie.
Savantul român a murit în decembrie 1989, din cauza unui limfom malign, cu care s-a luptat aproape opt ani.
După moartea sa, în anul 1990, în cadrul Institutului "Victor Babeş" unul dintre amfiteatre a fost denumit după cel care a modernizat medicina în România, respectiv "Amfiteatrul Ioan Moraru".
De asemenea, lângă amfiteatru sunt agăţate de pereţi tablouri cu numele directorilor INVB, printre care se află şi cel al lui Ioan Moraru.
Şi în biblioteca Institutului se regăseşte amintirea lui Ioan Moraru. Pe unul dintre dulapurile cu cărţi stă bustul sculptat al savantului român, iar în vitrine stau înrămate două poze cu acesta, respectiv una din tinereţe, iar cealaltă de la decernarea Premiului Nobel pentru Pace.
Numele lui Ioan Moraru apare şi în cartea editată în 1987, despre sărbătorirea a 100 de ani de la înfiinţarea INVB şi pe care Moraru a prefaţat-o cu un text despre istoricul şi semnificaţiile Institutului Babeş, chiar la un an de când a preluat conducerea instituţiei.
Antena3.ro
