Studii si volume aparute in ultimii ani indeosebi, demonstreaza pe temeiul informatiei de arhiva, individualitatea acestei politici externe. Ca, de exemplu, pozitia neutra in conflictul chino-sovietic; stabilirea relatiilor diplomatice cu Republica Federala a Germaniei (fara a avea aprobarea prealabila a Moscovei!); mentinerea relatiilor cu Israelul dupa razboiul de 7 ani (1967); neparticiparea la invadarea Cehoslovaciei de catre trupe ale Pactului de la Varsovia (1968); o suma de actiuni si initiative in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite.
Daca arhivele - acum disponibile in mai mare masura - ingaduie cercetarea acestei politici externe, in schimb suntem prea putin informati asupra felului cum factorii de decizie ai Partidului Comunist Roman au gandit si cum au actionat persoanele direct implicate in formularea si luarea unor atari hotarari. De aceea lucrarile memorialistice ale personalitatilor de prim rang din ierarhia P.C.R., au o insemnatate deosebita.
Memoria martorilor
Dispunem de relativ putine asemenea memorii care sa ne explice - la nivelul factorilor de decizie, al conducerii P.C.R. - ratiunile unor hotarari, a unor initiative, precum si reactiile partenerilor din alte cancelarii.
Domnul Paul Niculescu-Mizil se numara printre exceptii. Domnia Sa ne-a dat, pana in prezent, doua volume de memorii - al treilea este in curs de tiparire, plus o analiza a Consfatuirii partidelor comuniste si muncitoresti de la Moscova, din 1969.
Volumul de fata ne dezvaluie actiunile Romaniei in conflictul din Vietnam sau, in formularea autorului, "Romania si razboiul americano-vietnamez" (Editura Roza Vanturilor, Bucuresti, 2008, 331 p. + XIII planse foto). Ca membru al Secretariatului C.C. al P.C.R. si al Comitetului Politic Executiv (incepand din 1965 si in continuare), Paul Niculescu-Mizil a avut o participare directa in desfasurarea relatiilor Romaniei cu Republica Democrata Vietnam in 1966-1969.
Continuarea pe historia.ro
