Ion Creangă a fost unul dintre cei mai mari scriitori români, cunoscut pentru operele sale de neegalat, în special pentru poveștile și amintirile sale din copilărie. Însă drumul spre statutul de scriitor nu a fost deloc lin, fiind marcat de evenimente dramatice în viața personală, inclusiv răspopirea și destrămarea căsniciei sale.
Răspopirea, un moment de cotitură în viața lui Ion Creangă
Înainte de a deveni scriitor, Ion Creangă a fost preot. Născut în 1837 într-o familie modestă din Humulești, a urmat calea preoției, în mare parte datorită dorinței mamei sale, care vedea în această meserie o cale către o viață stabilă și respectată, scrie Wikipedia.
Ion Creangă a fost hirotonit preot în 1859, iar după câțiva ani a ajuns să slujească la Biserica "Sfânta Treime" din Iași.
Totuși, firea lui independentă și nerespectarea unor norme stricte ale Bisericii i-au adus probleme. Printre altele, Creangă a fost acuzat că a folosit o armă de foc pentru a alunga ciorile din clopotniță și că s-a tuns ”ca un mirean”, mod considerat neadecvat pentru un preot. Aceste incidente au dus, în 1872, la răspopirea sa.
Destrămarea căsniciei, un alt moment dificil
În aceeași perioadă, Creangă a fost lovit de o altă nenorocire personală, și anume destrămarea căsătoriei sale. În 1861, Creangă se căsătorise cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu, cu care a avut un fiu, Constantin. Ileana l-a părăsit pe Creangă pentru un călugăr.
Aceste două evenimente, pierderea preoției și destrămarea căsniciei au reprezentat, paradoxal, un punct de cotitură în viața sa. În loc să se lase copleșit, Creangă și-a găsit alinarea în scris, iar această perioadă dificilă a fost începutul carierei sale literare.
Întâlnirea cu Titu Maiorescu și debutul literar
După ce a renunțat la preoție, Creangă și-a reluat activitatea didactică, devenind învățător și apoi director la școala de băieți din Iași. Aici l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, care era pe atunci revizor școlar. Eminescu a recunoscut talentul lui Creangă și l-a introdus în cercul literar condus de Titu Maiorescu, cel care avea să-l încurajeze să-și publice primele scrieri.
De la tragedie personală la succes literar
Primele sale povești, precum "Capra cu trei iezi", "Punguța cu doi bani" și "Ursul păcălit de vulpe", au fost publicate în revista "Convorbiri Literare". Acestea au avut un succes imediat, datorită stilului său simplu, dar profund, plin de umor și de înțelepciune populară.
