Celebrul regizor și coregraf Renato Zanella, Coordonatorul Artistic al Companiei de Balet a Operei Naționale București, a oferit publicului din România o seară de balet în premieră pentru țara noastră! Cea mai recentă premieră a instituției bucureștene a reunit două lucrări de excepție: „Iubire nesfârșită (Opus 73)” de Ludwig van Beethoven și „Sacre du Printemps” de Igor Stravinski.
- De ce ați ales aceste două titluri - „Iubire nesfârșită (Opus 73)” de Ludwig van Beethoven și „Sacre du Printemps” de Igor Stravinski pentru noua producție de balet la Opera Națională București? De ce acum și de ce aceste două titluri?
După un an și jumătate de muncă susținută, mi-am dorit să prezint două lucrări pe care le-am simțit a fi complementare, lucrări care să completeze repertoriul și care să arate nivelul întregii companii. Sunt foarte inspirat de balerinii noștri și sunt foarte fericit de felul în care s-a dezvoltat această premieră. Bineînțeles, a fost important pentru mine, după montarea spectacolului „Romeo și Julieta”, să arăt publicului de aici alte aspecte ale lucrărilor mele coregrafice.
- Premiera a fost apreciată în România. Ați primit și mesaje de peste hotare? Cum a primit lumea dansului internațional această seară de balet?
Am fost foarte încântat să primesc reacțiile publicului, la premieră; au fost, cu adevărat, reacții uimitoare! Compania s-a prezentat compactă și inspirată. Armonia a fost impresionantă și în relația cu orchestra care a interpretat aceste lucrări în premieră la Operă. Mesajele pe care le-am primit de peste hotare au fost pozitive și entuziaste. Aceste lucrări nu s-au mai interpretat împreună, iar cei care și le-au amintit de la Viena le-au apreciat cu atât mai mult cu cât au considerat că lucrările au ajutat compania să crească și să pășească într-o nouă dimensiune.
- Cum este legătura dintre cele două capodopere muzicale și coregrafie? Muzica însăși este foarte puternică, iar coregrafia, și ea, a părut supranaturală!
Nu am încetat vreodată să fiu inspirat de această muzică, este o provocare să pășești către Beethoven și Stravinski. Structura muzicii are nevoie de volume, energie, precizie și să devină vizibilă. Aproape că este o competiție. Cea mai frecventă observație pe care le-o făceam dansatorilor a fost „nu dansați această muzică, trebuie să fiți voi muzica!”.
- Ați spus, înainte de premieră, o idee deosebită: „șapte note pot crea un univers al sunetelor și cinci poziții de balet pot crea un univers al mișcării”. Ce v-a inspirat în lucrul de acum?
Respectul pentru muzică. Lucrările „mai clasice” au fost dedicate istoriei baletului de la epoca romantică până la neoclasicism. Istoria și estetica puternic impregnate de imperial pe care Beethoven le dă concertului său de pian. Dansatorii, ca și orchestra, trebuie să devină un singur sunet, fiecare notă să fie vizibilă, sunetul și mișcarea să fie la un nivel unic al emoției. Cu Stravinski ne mutăm în altă dimensiune. Ritualul are o formă de violență care atinge limita controlului. Încă de la început, în 1912, Nijinsky aproape și-a pierdut mințile coregrafiind această lucrare.
- Ați făcut aceleași lucrări și pentru Opera de Stat din Viena, acum câțiva ani. Ați spus despre producția de la București că este… îmbunătățită. Ce e diferit față de producția de la Viena?
Este un lucru obișnuit pentru mine să-mi reiau lucrările și să le revizuiesc. Muzica este scrisă în partituri și rămâne, dar eu mă simt ca un muzician sau un cântăreț care interpretează aceeași lucarare în momente diferite din cariera sa, cu îmbunătățirile firești dezvoltării. Aceste lucrări nu au fost niciodată interpretate împreună. Cu ajutorul unui design diferit, mi-am luat răgazul de a mă adânci în muzică și în propria-mi interpretare vizuală și de concepție. Colaborarea cu Octavian Neculai a fost foarte inspiratoare.
- În perioada în care ați fost balerin, ați dansat în „Sacre du Printemps”. Experiența de atunci v-a dat și o altă perspectivă asupra spectacolului?
Absolut. Am dansat în versiunea lui Glenn Tetley, alături de compania de balet din Stuttgart. Această muzică m-a schimbat foarte mult. La acea vreme nu eram încă coregraf, dar am fost fascinate de muzica lui Stravinski și de viziunea lui Tetley. Când a venit vremea, am coregrafiat mai multe lucrări ale lui Stravinski, cum ar fi „Simfonia în trei mișcări”, „Duo Concertant”, „Movements for Piano and Orchestra”, „Renard”, „Pasărea de Foc”, „Apollon musagète”, „Petruska” și „Ritul Primăverii”.
- Cum apreciați compania de balet de la București? Cum a fost lucrul împreună?
Este o companie care dă mult, oamenii sunt muncitori, iar soliștii sunt la nivel internațional. Este o plăcere să lucrez cu ei. Este necesar să fie construit un repertoriu care să arate calitățile balerinilor. Este o companie de care țara trebuie să fie mândră!
- Cea mai uimitoare amintire din timpul repetițiilor?
Atunci când, după săptămâni de lucru, la ultima noastră repetiție în sala de balet, mi-am dat seama că această coregrafie nu-mi mai aparține mie, ci lor. Credeți-mă că este un sentiment uimitor!
- Cât de important este pentru Opera Națională București să aibă în repertoriu astfel de lucrări?
Repertoriul este alcătuit să educe gustul publicului și să-i ducă pe oameni în cele mai diferite experiențe. Repertoriul are menirea de a crește nivelul artistic al companiei precum și imaginea sa. Deci, da, este foarte important!
