Verdun şi Mărăşeşti sunt două locuri care împreună pot scrie din nou istorie. Ele au şansa de a intra în patrimoniul UNESCO, sub forma unui singur dosar. ?Ideea constă în reunirea ţărilor europene, ceea ce ar fi o premieră în activitatea UNESCO care s-a ocupat până acum de iniţiative separate ale ţărilor europene?, spune Serge Barcellini, controlor general al Armatei franceze.
Drumul până acolo nu este însă deloc uşor, iar România ştie asta foarte bine. Începând din 1989, niciun dosar românesc nu a fost acceptat. Pentru a intra în patrimoniul UNESCO trebuie să îndeplinim măcar două din cele zece criterii stabilite de organizaţie. Francezii au făcut din câmpurile lor de luptă un adevărat muzeu în aer liber, un loc în care ajungi şi ţi se zburleşte pielea când vezi miile, zecile de mii de cruci ce răsar din câmpurile ce-au fost scăldate în sânge. Fiecare loc îşi spune povestea şi te duce înapoi în timp.
În România însă lucrurile stau puţin altfel. Oamenii din Mărăşeşti abia îşi mai aduc aminte ce spune istoria despre locul în care stau. Cât despre câmpul de luptă, acolo a mai rămas doar o movilă despre care se spune că era locul de comandă şi unde acum mai vin doar militarii la cursuri. Locul pare un morman de ciulini şi, dacă nu te îndrumă cineva nu ai nicio şansă să găseşti zona de unde în primul război mondial se luau decizii capitale.
Totul ar putea fi amenajat, dar banii sunt o problemă în Mărăşeşti, unde doar mausolelul mai aduce aminte de luptele de acum 90 de ani. Dar nici el nu arată deloc bine. Picturile s-au şters de mult timp de pe pereţi. Consiliul judeţean este cel care ar trebui să aloce fonduri pentru refacerea şi întreţinerea monumentelor, mai ales dacă ajung în patrimoniul UNESCO.
Observator
