În oraşul încercuit de trupele Frontului 3 Ucrainean se găseau cinci divizii germane şi patru ungare. Din cele cinci, trei erau divizii SS: Divizia 18 Horst Wessel, Divizia 8 Cavalerie Florian Geyer (40% dintre soldaţi erau germani din Transilvania şi Banat) şi Divizia 22 Cavalerie Maria Theresia, formată aproape în totalitate din maghiari de origine germană. Ambele divizii de cavalerie luptaseră şi pe teritoriul Transilvaniei.
Budapesta sub asediu
Aşa cum îi stătea în obicei, Hitler a ordonat ca oraşul să reziste cu orice preţ. Preconiza o ofensivă (denumită operaţiunea Konrad) cu două obiective: eliberarea capitalei maghiare şi mutarea frontului pe aliniamentul Dunării. Budapesta era considerat un obiectiv cheie pentru apărarea Vienei, pentru care germanii erau dispuşi să-şi sacrifice aliatul. Pe de altă parte, capitala maghiară era un obiectiv nu atât militar, cât mai ales politic pentru Stalin, care se dovedea un politician mult mai vizionar decât aliaţii săi occidentali. Având în vedere implicaţiile, bătălia pentru Budapesta avea să fie una extrem de sângeroasă. O particularitate a acestui asediu a fost faptul că puţină populaţie civilă a părăsit oraşul, fie din motive care ţin de psihologie, fie datorită lipsei mijloacelor de transport. Aproximativ un milion de oameni, care îşi vedeau de viaţa lor obişnuită, cu concerte, restaurante deschise şi plimbări până în prima zi a asediului, s-au văzut prinşi într-un adevărat carnagiu, la care s-au adăugat o foamete cruntă şi agresiuni permanente asupra civililor, inclusiv violuri. Pe un frig pătrunzător, serviciile publice s-au întrerupt, începând cu electricitatea şi gazele şi terminând cu apa potabilă la 3 ianuarie. Pe fondul pericolului apariţiei unor epidemii, militanţii partidului de extrema dreaptă Crucile cu Săgeţi au continuat execuţiile sumare ale evreilor, aruncaţi inclusiv în Dunăre. Se estimează că aproximativ 15.000 de evrei au murit în timpul asediului, 7.000 fiind executaţi. Populaţia civilă a fost folosită în număr mare pentru munci diverse, de la ridicarea de baricade şi săparea tranşeelor până la căratul muniţiei şi curăţarea străzilor de moloz în sectoarele ocupate de sovietici. Un fost membru SS îşi amintea de un bătrân surprins de soldaţii veniţi să se instaleze în apartamentul său în timpul rugăciunii de seară care le-a replicat: „Sunt gata să mor, dar măcar lăsaţi-mă să-mi termin rugăciunea”. Foarte mulţi civili au fost luaţi prizonieri de Armata Roşie; cercetări recente vorbesc de aproximativ 50.000, dintre care 13.000 nu s-au mai întors niciodată.
Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă o garnizoană asediată este cea a aprovizionării. Lăsând la o parte populaţia civilă, lipsită complet de resurse şi practic abandonată, soldaţii prinşi în Budapesta au suferit constant de foame. Cu ajutorul unui membru al rezistenţei, trupele sovietice au distrus în ziua în care oraşul a fost oficial încercuit depozite conţinând 300.000 de raţii şi 450 de tone de muniţie. Artileria sovietică şi mai ales Dunărea complet îngheţată au împiedicat aprovizionarea pe apă.
Continuarea pe historia.ro
