A murit Adrian Păunescu. Ultimul îndemn al poetului: "Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei"

Poetul, publicistul şi omul politic Adrian Păunescu a încetat din viaţă la vârsta de 67 de ani. Anunţul a fost făcut vineri dimineaţă de către şeful Clinicii de chirurgie cardiovasculară a spitalului de Urgenţă Floreasca, Şerban Brădişteanu. Scriitorul suferea de diabet, insuficienţă cardiacă, renală, hepatică şi respiratorie.

Trupul neînsufleţit al lui Adrian Păunescu va fi depus în jurul orei 16:00 la sediul Uniunii Scriitorilor din România, potrivit reprezentanţilor instituţiei, citaţi de Mediafax. Sicriul ar urma apoi să fie dus la Ateneul Român, iar înmormântarea ar putea avea loc duminică.

„În această dimineaţă, 5 noiembrie 2010, la ora 7:15, inima maestrului Adrian Păunescu a încetat sa bată. După nenumărate tentative de resuscitare, a trebuit să ne declaram învinşi şi maestrul a plecat dintre noi”, a declarat medicul Şerban Brădişteanu.

Starea de sănătate a poetului Adrian Păunescu s-a înrăutăţit în noaptea de 2 spre 3 noiembrie pe fondul unor probleme mai vechi. Medicii au intrat în alertă în momentul în care au constatat oprirea bătăilor inimii şi au încercat timp de mai multe ore să-l resusciteze. La un moment dat, inima lui Adrian Păunescu a repornit, însă starea lui s-a menţinut gravă.



Joi noapte, inima poetului s-a oprit din nou, de mai multe ori. Doctorul Şerban Brădişteanu, a declarat joi seară, că boala lui Adrian Păunescu depăşeşte resursele terapeutice ale medicilor. "Nu ştim în ce masură vom reuşi să mai facem faţă în continuare", a declarat atunci medicul.

Timp de circa două zile, poetul a fost ţinut în viaţă de aparate. În ciuda eforturilor depuse de personalul medical, Adrian Păunescu a decedat, vineri, la Spitalul Floreasca.



Imediat ce au aflat tragica veste, prieteni, cunoscuţi sau simpli trecători au început să vină la poarta casei lui Adrian Păunescu. Oamenii depun flori şi lumânări în semn de preţuire.



Poezie pe patul de spital

Adrian Păunescu a fost internat pe 26 octombrie în secţia de Terapie Intensivă a Spitalului de Urgenţă Floreasca din Capitală. După cinci zile petrecute pe patul de spital, scriitorul a compus o poezie emoţionantă, publicată ulterior de Ziarul Ring.

"De la un cardiac, cordial
Adrian Păunescu: în serviciul dv.

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă."



Ultimele cuvinte adresate compatrioţilor

Aflat pe patul de spital, Adrian Păunescu a scris, pe 31 octombrie, o scrisoare adresată compatrioţilor. Poetul povesteşe momentele prin care a trecut de la internarea în spital şi până aproape de zilele în care starea sa de sănătate s-a agravat.

"Din reanimarea urgentă a inimii, parcă din centrul ei magnetic, mă descriu şi îi descriu pe toţi cei din jurul meu, sub această perspectivă, a bătăliei pentru salvarea inimii. N-am crezut niciodată, în mod serios, că mă ameninţă moartea. Dar văd, în prea multe ziare şi la prea multe televiziuni, aşezarea numelui meu între viaţă şi moarte. Şi nu pot să nu mă emoţionez. Chiar aşa?! Da, chiar aşa", nota Adrian Păunescu în scrisoarea publicată de Jurnalul Naţional.

"Ori­cât aş fi de trist, oricât aş fi de dispe­rat, oricât m-aş simţi de captiv în ma­şi­năriile electronice care-mi urmăresc tensiunea, respiraţia, funcţiile orga­nis­mului, glicemia, pH-ul şi, în ge­nere, toate funcţiile vitale, am dobândit convingerea că pot avea încredere în toate acestea, pentru că la pupitrele de comandă stau mari profesionişti, dedicaţi vieţii", mai scria acesta.

Citeşte aici scrisoarea poetului Adrian Păunescu

Viaţa şi opera lui Adrian Păunescu

Adrian Păunescu a scris zeci de volume de poezii şi s-a făcut remarcat după ce a înfiinţat Cenaclul „Flacăra". Recent, a fost premiat cu Meritul Academic pentru creaţie literară. 

Adrian Păunescu s-a născut în localitatea Copăceni din Basarabia, pe 20 iulie 1943. Şi-a petrecut copilăria în localitatea doljeană Bârca, iar studiile le-a făcut la Craiova şi în Capitală, fiind absolvent al Universităţii Bucureşti.

A debutat ca poet la vârsta de 17 ani, iar de atunci a publicat zeci de volume de poezii. "Repetabila povară", "Totuşi iubirea", "Analfabeţilor" şi  "Tăierea porcului" sunt doar câteva dintre poemele cu care s-a remarcat.



Adrian Păunescu a scris şi literatură pentru copii şi proză fantastică şi a lucrat ca redactor pentru reviste ca "România literară" şi  "Luceafărul". A condus revista "Flacăra" şi cenaclul cu acelaşi nume. 

Tatăl lui, învăţător de orientare liberală, a fost închis de regimul comunist timp de 15 ani, iar din această cauză poetul a avut probleme în tinereţe.
           
Relaţia lui cu regimul Ceauşescu rămâne însă ambiguă, el lăudându-l şi criticându-l în acelaşi timp pe dictator. Căzut în dizgraţie în 1985, Adrian Păunescu nu şi-a ascuns după Revoluţie orientarea de stânga. A intrat în Partidul Socialist al Muncii, iar în ultimii ani a fost senator PSD.
          
Adrian Păunescu a fost căsătorit de două ori. Mai întâi cu poeta Constanţa Buzea, cu care a avut doi copii şi cu apoi cu Carmen Antal, cu care a avut o fată.

Păunescu a fost premiat anul acesta cu "Meritul Academic" pentru creaţie literară şi pentru susţinerea proiectelor Academiei Române.



"Scrisoare către urmaşii mei"

Adrian Păunescu ştia de mult timp că este grav bolnav. În urmă cu câteva luni, poetul a vorbit despre asta pentru prima oară, într-un editorial-testament, cu un titlu cutremurător: "Scrisoare către urmaşii mei".

"Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. Mă adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, pentru că, sentimentul care m-a cuprins în ultimele săptămâni şi asupra căruia n-am insistat în discuţiile noastre, n-ar trebui să vă ia prin surprindere", nota Păunescu pe 21 iunie.

"Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ special, care mi se aplică de multă vreme. E vorba despre nenorocirea incredibilă prin care trece această ţară, de soarta căreia eu nu mă pot despărţi. Ştiţi prea bine că zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esenţiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simţeam că trebuie să mi-l aplic şi pe care, după aceste analize, mi-l confirmă şi medicii, mă obligă la retragere, discreţie, resemnare", anunţa poetul.

Citeşte aici editorialul scris de Adrian Păunescu