Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui Caragiale, care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: ?În Nirvana?, ?Ironie? şi ?Două note?. După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că ?avea un temperament de o excesivă neegalitate?. Viaţa lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite şi extravertite.
?Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! ? fericită pentru artist, nefericită pentru om!? , spunea Caragiale.
Eminescu moare în ziua de 15 iunie 1889, în jurul orei 03.00 dimineaţa, în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor, Bucureşti. Ziarul Românul anunţa ziua următoare la ştiri: "Eminescu nu mai este". În 17 iunie poetul a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Şcoala normală de institutori din Bucureşti.
Sursa foto: www.onestionline.ro
Antena3.ro