Cristoiu, teorie-bombă: Ce s-a întâmplat în Herăstrău este o diversiune

“Duminică, 17 mai 2020, după amiază, am pornit prin Sinaia într-o călătorie de documentare pe care aş putea s-o intitulez:

Cum arată oraşul în cea de a treia zi de după încetarea stării de urgenţă.

Filmul realizat, ca şi comentariile mele, au fost postate pe cristoiublog.ro la rubrica Jurnalul meu video.

La capătul periplului am conchis fără drept de apel:

Chiar şi acum, cînd starea de urgenţă s-a încheiat, Sinaia e un oraş mort.

Oraşul trăieşte exclusiv din turism după distrugerea postdecembristă a faimoasei MEFIN.

Turismul la Sinaia înseamnă nu doar pensiuni şi hoteluri; înseamnă şi terase, restaurante, baruri, buticuri, telegondolă, trenuleţ, muzee.

Toate acestea au fost închise timp de două luni.

Toate acestea sînt închise şi acum.

Din consumul turistic trăiesc la Sinaia nu numai cei care lucrează direct în HORECA, dar şi mulţi alţi locuitori: de la taximetrişti pînă la vînzătoarele din buticuri.

În călătoria mea n-am văzut nici o terasă deschisă.

N-am văzut nici oameni încălcînd regulile de distanţare socială.

Şi nu pentru că pe străzi ar fi patrulat Poliţia călare, ci pentru că locuitorii Sinaiei respectă poruncile autorităţilor.

Chiar şi cînd nu sînt prevăzute cu amenzi, cum s-a întîmplat în zilele din urmă.

Am făcut aceaste consideraţii despre Sinaia pentru a mi justifica nedumerirea în legătură cu scandalul numit Terasa Funky Lounge Herăstrău. Datele afacerii sînt ştiute de întreaga ţară. În noaptea de sîmbătă spre duminică sute de tineri au petrecut în faţa restaurantului cu sau fără măşti, timp de nouă ore, cu băutură luată în regim de take away de la restaurant şi pe ritmul muzicii puse de un DJ, tot de-al restaurantului.

Patronul restaurantului nu e un biet proprietar de bombă la marginea Bucureştiului, disperat să scoată ceva bani după două luni de sărăcire. E ditamai proprietarul de restaurante de fiţe din Bucureşti. Un ins nu numai bogat, dar şi prudent cînd e vorba de încălcarea legii. Oameni ca el ştiu că un pas greşit precum cel din noaptea de sîmbătă spre duminică poate duce la ridicarea licenţei, dar şi la alte multe bătăi de cap. Dacă ar fi fost vorba chiar de o terasă din Sinaia, evident, departe de centru, la adăpostul pădurii, am mai fi înţeles asumarea riscului. Proprietarul era disperat să scoată ceva bani şi în plus, dat fiind locul, riscul de a fi demascat era mic. Dar această gravă încălcare a regulilor stării de alertă să aparţină unui proprietar de localuri de fiţe din Bucureşti şi ea, încălcarea, să aibă loc nu la Fălticeni sau la Sighetul Marmaţiei, ci în Parcul Herăstrău, e mai greu de înţeles.

Scandalul apare în adevărata lui lumină dacă adăugăm datelor despre proprietar şi campania propagandistică declanşată de incident. Teoretic, mare lucru nu s-a petrecut din punct de vedere al luptei cu Pandemia. Dacă ne gîndim că, la Nădlac, mii de oameni au fost obligaţi de brambureala guvernamentală să stea lipiţi unul de celălalt, sutele de tineri din Herăstrău, care s-au zbenguit în dansuri de ultimă oră, care impun distanţarea dintre parteneri, par nişte călugări pe lîngă nişte marinari beţi. Cu toate acestea, împotriva acestor tineri s-a lansat o artilerie propagandistică a regimului Iohannis, avînd pe post de Katiuşe televiziunile presei miluite. Aşa cum arătam în Jurnalul meu video, Pandemia de Coronavirus a evidenţiat, în România lui 2020, reîntoarcerea la presa stalinistă, a presei care denunţă, a presei delatoare. Presa în această perioadă, răspunzînd chemării adresate de Guvernul Orban, n-a informat în legătură cu Pandemia. Ea a denunţat orice tentativă de nerespectare a măsurilor de restricţie. Aşa s-a întîmplat şi cu Scandalul Terasa. O presă profesionistă s-ar fi mărginit să dea informaţii exacte despre întreaga tărăşenie, inclusiv despre reacţia autorităţilor. Presa noastră miluită s-a manifestat ca o procuratură de moravuri. Denunţarea cu huiet a pericolului întruchipat de astfel de manifestări, punerea sub acuzare a participanţilor. Ce mai încolo şi încoace, mai ceva decît Scînteia Anei Pauker cînd scria despre duşmanii poporului pe cale de a fi condamnaţi la moarte.

Am fi putut crede că această campanie a presei a fost efectul unei spaime paranoice încercate de unii lideri de opinie la gîndul că s-ar putea infecta cu Coronavirus. Nota comună a tuturor indignărilor a fost teza potrivit căreia mulţi cetăţeni nu respectă de bună voie măsurile cuprinse în starea de alertă şi că prin urmare există riscul unei sporiri criminale a numărului de infectaţi şi morţi după astfel de manifestări de iresponsabilitate. Raed Arafat, un fel de Nicolae Ceauşescu prin nevoia paranoică de a-şi impune autoritatea asupra poporului român ca ins care ştie el mai bine decît toţi românii ce e bine şi ce e rău pentru aceştia, s-a grăbit să avertizeze că astfel de iresponsabilităţi vor obliga autorităţile să sporească numărul de restricţii în starea de alertă.

Ce se ascunde dincolo de Scandalul Terasa?

O manevră menită a înlesni Guvernului Orban limitarea drastică a măsurilor de relaxare, în contrast cu tot ce se întîmplă în Europa, în cadrul stării de alertă. Toate datele converg spre ipoteza unei diversiuni puse la cale cu ajutorul proprietarului pentru a crea climatul popular favorabil restrîngerii libertăţilor. Cei din noaptea cu pricina nu erau tineri care încălcau regulile pentru a cîştiga un ban, ci tineri de bani gata, care petreceau. Ce poate fi mai prielnic manipulării poporului că e nevoie de o şi mai mare stricteţe a autorităţilor, manifestată prin amenzi şi miliţianism decît imaginea unor reguli încălcate prin petrecere zgomotoasă la un local de fiţe.

De ce era nevoie de diversiunea asta?

Ne răspunde declaraţia de presă a lui Ludovic Orban de duminică, 17 mai 2020. Potrivit premierului, cele trei zile au fost un fel de perioadă de testare a felului în care românii respectă măsurile. Concluzia a fost clară: Românii le respectă numai de frica amenzilor. Care amenzi vor curge de marţi, 19 mai 2020. În aceeaşi declaraţie, Ludovic Orban a precizat că de luni Guvernul acceptă drept temei legal pentru starea de alertă legea votată de parlament. Legea cere însă ca starea de alertă să fie votată de Parlament. Spre deosebire de Decretul privind starea de urgenţă, Hotărirea Guvernului, care va cuprinde şi măsurile, poate fi amendată în Parlament. Din cîte se ştie Parlamentul pledează pentru o lărgire a măsurilor de relaxare. Guvernul, care e un Guvern al Carantinei, pentru a putea fura pe rupte, vrea măsuri cît mai puţine. Există riscul ca Hotărîrea să fie amendată în Parlament în direcţia unei lărgiri a relaxării. Ca, de exemplu, deschiderea teraselor, faţă de care Guvernul se împotriveşte. Pentru a contracara acest risc, Guvernul a avut nevoia de diversiunea Terasa. În toiul indignării populare, întreţinute de televiziunile presei miluite, îşi mai poate permite Parlamentul să decidă măsuri mai largi de relaxare?”

Acest editorial a fost preluat integral de pe cristoiublog.ro.