Prezentăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
“Invitatul dialogului la distanţă de pe cristoiuTv de luni, 8 iunie 2020, a fost Mohammad Murad, unul dintre cei mai mari investitori în turismul românesc, preşedintele Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc.
Mohammad Murad e un om deosebit de atent cu ziariştii. Printre altele domnia sa e în relaţii amicale cu multe vedete ale presei noastre. Întîmplător sau nu, două dintre sindrofiile organizate de lideri de opinie la care am acceptat invitaţia de a participa s-au desfăşurat la hotelul Phoenicia din Bucureşti, disponibil pentru astfel de manifestări printr-o întreagă maşinărie corespunzătoare. Generozitatea arătată faţă de ziarişti are ca rezultat o cultivare a domniei sale de către site-uri, televiziuni. N-am nici o îndoială că mulţi dintre cei care se atîrnă acum de Mohammad Murad se vor face că nici n-au auzit de el dacă omul de afaceri ar avea la un moment dat probleme cu DNA. Cei care vor recunoaşte c-au auzit se vor grăbi să-l atace în numele luptei împotriva corupţiei.
Nota aparte din relaţiile lui Mohammad Murad cu ziariştii şi-a pus amprenta şi asupra interviurilor pe care i l-a luat presa română de a lungul timpului. Multe dintre cele citite de mine în perspectiva interviului de luni mi-au lăsat impresia că la finele dialogului autorul a aşteptat ca Mohammad Murad să-i ceară contul din bancă pentru a-i achita prestaţia de ospătar care pune întrebări cît mai alintătoare. Spre deosebire de aceştia, interviul cu mine a avut avantajul unei iniţiative pur gazetăreşti. La vîrsta mea doar la Dumnezeu aş mai avea vreun interes personal:
Să-mi dea sănătate pentru a putea să-mi duc pînă la capăt planurile pe care mă iluzionez că le voi îndeplini vreodată.
Pe parcursul interviului Mohammad Murad a susţinut că ne cunoaştem. Nu-mi amintesc, dar asta nu e o dovadă că nu ne-am întîlnit o dată sau de mai multe ori. E o dovadă că îmbătrînesc. Am ţinut să precizez acest lucru pentru a argumenta că iniţiativa interviului a venit exclusiv din partea mea.
De ce am vrut neapărat un interviu cu Mohammad Murad chiar în aceste zile?
Aşa cum am mai arătat de mai multe ori, în întreaga Europă, ba chiar şi în întreaga lume, s-a declanşat o cursă nemiloasă, sălbatică chiar între state pentru atragerea turiştilor după Criza Coronavirus. Un înalt oficial al UE constata nu fără amărăciune că la nivelul statelor membre ale UE nu există nici o coordonare în privinţa deschiderii graniţelor. Nu există o minimă coordonare nici în materie de măsuri de revenire la normal. Fiecare stat vrea să fure startul pentru ca turiştii din celelalte state să vină să-şi facă vacanţa în spaţiul său.
Concentrarea pe turism se concretizează şi în alte măsuri de relaxare incredibile pentru ca turiştii străini şi cei interni să-şi petreacă vacanţa sau cea mai rămas din vacanţă într-o anume ţară şi nu în alta. Petrecerea concediului e una dintre nevoile umane care nu ţin de nevoile fundamentale. Prin urmare, turistul va fugi de ţările în care măsurile de restricţie sînt în floare. El nu merge în concediu ca să i se verifice temperatura la tot pasul sau să ia masa sub clopot, ci ca să se simtă bine, să se relaxeze. În bătălia pentru atragerea turiştilor, multe ţări şi-au dat seama că marele duşman al revenirii turismului e constituit tocmai de măsurile de restricţie. Bulgaria, Noua Zeelandă au anunţat că renunţă la toate măsurile de restricţie. Pentru că turiştii trebuie totuşi în unele ţări să treacă prin incomodităţile măsurilor de protecţie, în aceste ţări se practică seducerea cu diferite avantaje.
Asistăm astfel la o operaţiune de atragere a cetăţenilor din diferite ţări în detrimentul turismului din ţările respective de către state interesate în relansarea turismului ca domeniu al economiei.
Printre ţările ai căror cetăţeni sînt ispitiţi de Grecia, Italia, Spania, Turcia, Bulgaria să vină să-şi petreacă vacanţa în staţiunile din ţările respective se numără şi România. La un moment dat, pe la Guvern a trecut o adiere de gînd că anul acesta românii vor descoperi turismul intern. Sub acest semn, chiar şi cioclii apocaliptici precum starleta Raed Arafat au îndemnat pe români să-şi facă vacanţa în ţară.
Mohammad Murad a fost şi este în prima linie a bătăliei duse cu Guvernul pentru a se crea condiţiile ca românii să-şi petreacă anul acesta vacanţa în România. Domnia sa nu numai că a intervenit în spaţiul public pentru a deştepta Guvernul din somnul cel de moarte al nepăsării faţă turismul românesc, dar mai mult a prezentat premierului Ludovic Orban propuneri de măsuri pe care statul trebuie să le ia pentru ca noi să facem faţă bătăliei crîncene din Europa pentru atragerea de turişti. Era normal, ştiind asta, să-l convoc pe Mohammad Murad la un dialog despre situaţia tot mai dramatică a turismului românesc după Pandemie şi despre deciziile pe care trebuie să le ia Guvernul cît mai repede. Un dialog care – trebuie să recunosc – s-a extins şi la alte chestiuni, unele ţinînd de omul Mohammad Murad. Depăşirea temei – turismul românesc în criza Sanitară – şi-a avut raţiunea în surprinzătoarea înţelepciune a interlocutorului. Interviul cu Mohammad Murad a fost printre cele mai bune făcute de mine la cristoiutv, deoarece interlocutorul nu e doar un om de afaceri; e un om de afaceri care gîndeşte asupra capitalismului românesc postdecembrist şi îndeosebi asupra relaţiei dintre clasa noastră politică şi capitalismul autohton. Din seria meditaţiilor despre năravurile politicienilor noştri în abordarea capitalismului autohton am reţinut pentru acuitatea ei această observaţie:
<Eu am făcut şi o analiză a politicianului român, în special a celui care ajunge în funcţii. Imediat după ce ajunge în funcţie, instalează vreo 40 de consilieri, dintre care jumătate îi spun în fiecare zi: «Şefu, aţi fost pe fază, toată lumea vă admiră, cum aţi vorbit, cum aţi reacţionat». Pe ceilalţi, din cealaltă jumătate, care nu fac la fel, îi dă afară. Ei nu au consilieri care să spună: «Nu aşa stau lucrurile»>.
Despre turismul autohton discuţia cu Mohammad Murad a scos în evidenţă două mari dificultăţi care, dacă nu se depăşesc, turismul nostru va fi pus la pămînt:
1. Continuarea restricţiilor în numele pericolului pe care l-ar mai reprezenta Pandemia.
2. Absenţa unei intervenţii a statului în favoarea relansării turismului.
În privinţa celei de a doua dificultăţi Mohammad Murad mi-a zis că premierul s-a angajat ca joi, în şedinţa de Guvern, să decidă soluţionarea celor patru cerinţe principale prezentate de domnia sa în numele patronatelor din turism. Cerinţele se găsesc expuse de interlocutor în interviul postat pe cristoiublog.ro.
În privinţa primei dificultăţi, Guvernul a dat deja semnal că nu intenţionează s-o înlăture. Atît membrii Guvernului, cît şi Cioclii apocaliptici precum Raed Arafat anunţă continuarea stării de alertă şi după 15 iunie 2020 în numele unui pericol evident exagerat, şi cu ajutorul presei miluite.
Rămîne de văzut dacă Guvernul va face ceva pentru depăşirea celei de a doua dificultăţi. Dar chiar şi dacă se vor îndeplini în şedinţa de joi cerinţele patronatelor din turism, turismul românesc a pierdut deja bătălia planetară.
Prin continuare stării de alertă şi prin intervenţia tîrzie în favoarea patronatelor din turism.
