Cristoiu: Alianţa de care PSD avea nevoie ca de aer la Bucureşti nu s-a putut realiza

Dacă se va întâmpla acest lucru, social-democrații vor putea evita trădările partenerilor şi vor opta pentru colaborări punctuale în Parlament.

„Joi, 10 septembrie 2020, a avut loc şedinţa Consiliului Politic Naţional al PSD. Relatările presei despre acest moment (e a treia oară după Congres cînd se reuneşte acest organism în şedinţă la nivel central) au ţinut-o langa cu poreclirea noului organism de conducere colectivă drept fostul Comitet Executiv Naţional. Nici vorbă de aşa ceva. Potrivit Moţiunii cu care a cîştigat alegerile interne la Congresul din 22 august 2020, Consiliul Politic Naţional nu e Maria dinainte de congres cu altă pălărie. E un for de conducere colectivă, definit astfel în Moţiunea lui Marcel Ciolacu:

Noul organism se vrea for de colectiv decizional între Congrese. Se deosebeşte de Comitetul Executiv Naţional prin includerea între membri şi a primarilor .

Am ţinut să fac aceste precizări nu din motive de acurateţe profesională (un ziarist trebuie să evite aproximaţiile), ci pentru a sublinia importanţa convocării Consiliului Politic Naţional al PSD şi mai ales a temelor abordate în şedinţele acestuia. După Congres CPN al PSD s-a întrunit de două ori :

1. În 27 august pentru a discuta strategia la dezbaterea şi votarea moţiunii de cenzură. CPN a fost informat despre mobilizarea parlamentarilor PSD la vot şi despre negocierile cu celelalte partide.

2. În 1 septembrie 2020, pentru a lua în discuţie strategia PSD faţă de Moţiunea de cenzură mai precis faţă de amînarea votului la Moţiunea din 31 august 2020, la care nu s-a întrunit cvorumul. După şedinţă s-a dezvăluit „Decizia Consiliului Politic Naţional a fost aceea de a nu mai dezbate această moţiune înainte de o decizie a Curţii Constituţionale.

Cristoiu: Cred că tema principală la şedinţa din 10 septembrie 2020 a fost politica de alianţe pentru parlamentarele din 6 decembrie 2020

Din cîte se vede Reuniunile CPN iau în dezbatere decizii fundamentale ale Partidului în chestiuni care ţin de politica faţă de alte partide, faţă de guvernare.

După şedinţa din 10 septembrie 2020, la Conferinţa de presă care a urmat a venit să prezinte temele discutate şi deciziile luate în legătură cu acestea prim vicepreşedintele Sorin Grindeanu. Potrivit acestuia, la şedinţă s-au abordat situaţia deschiderii noului an şcolar, situaţia din agricultură şi politica de alianţe a partidului pentru parlamentarele din acest an. Aceasta a fost ordinea în care le-a prezentat vorbitorul. Sorin Grindeanu a vorbit pe larg despre cele două teme şi scurt despre cea de a treia. Despre politica de alianţe a PSD, vorbitorul a spus doar atît:

Cele spuse despre pregătirile pentru deschiderea noului an şcolar şi despre situaţia din agricultură nu m-au convins că ditamai reuniunea a fost convocată pentru a le dezbate. Sorin Grindeanu a întreprins o amplă critică a politicii guvernului în cele două domenii. Acest lucru se putea face şi fără a convoca şedinţa CPN. Criticile se înscriu în rutina politicii de Opoziţie. CPN se convoacă pentru a lua decizii urmate de acţiuni ale partidului şi nu pentru a întocmi materiale de atitudine faţă de Guvern. Sorin Grindeanu a anunţat că tema va fi reluată în şedinţa de luni, 14 septembrie 2020. De ce se convoacă şedinţa atît de repede? Răspunsul îl dă calendarul decis de BEC pentru alegerile parlamentare. Ultima zi cînd se mai pot depune la BEC protocoalele pentru alianţele electorale e marţi, 15 septembrie 2020. Şedinţa a fost programată luni, pentru că timpul nu are răbdare. Ceea ce mă face să cred că tema principală la şedinţa din 10 septembrie 2020 a fost politica de alianţe pentru parlamentarele din 6 decembrie 2020. Şi că dezbaterea a fost amînată pentru luni, deoarece joi, 10 septembrie 2020, nu s-a ajuns la nici un rezultat.

Cristoiu: De ce nu s-a ajuns la nici un rezultat?

Pentru că decizia privind alianţele e una strategică de importanţă covîrşitoare în privinţa politicii PSD în următorii ani. O trecere în revistă a felului în care a mers PSD la parlamentare după 1990 se impune. PSD cu nume de PSD sau cu alte nume a candidat de unul singur la alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992, 3 noiembrie 1996, 26 noiembrie 2000. Începînd cu alegerile din 2004, PSD a apelat la alianţe:

28 noiembrie 2004, PSD a candidat alături de PUR în alianţa Uniunea Naţională PSD + PUR; 30 noiembrie 2008, PSD a candidat alături de PC în Alianţa PSD+PC; 9 decembrie 2012, PSD a candidat alături de PNL, PC şi UNPR în Uniunea Social Liberală (USL).

De precizat pentru a fi exacţi că alianţa cu Dan Voiculescu a fost mai mult o alianţă cu puternicul trust de presă al mogulului decît cu partidul domniei sale. La alegerile din 11 decembrie 2016, PSD a revenit la candidatura de unul singur.

Sorin Grindeanu a lăsat să se înţeleagă că discuţia s-a amînat pentru luni, ca să de a posibilitate partidului să discute cu alte partide:

Teoretic, anul acesta PSD ar putea face o alianţă de Centru Stînga, împreună cu Pro România, ALDE şi PP-USL al lui Dan Voiculescu.

Pe surse s-a aflat că mulţi lideri au condiţionat alianţele cu aceste partide de renunţarea acestora la candidaţii pentru localele din Bucureşti.

Greu de imaginat c-ar fi posibil aşa ceva acum, cînd mai sînt doar două săptămîni pînă la alegeri.

Cristoiu: Alianţa de care PSD avea nevoie ca de aer la Bucureşti nu s-a putut realiza

A fost după opinia mea o formulă de a ascunde adevăratele cauze ale amînării. În conducerea PSD părerile sînt împărţite. Sînt lideri care pledează pentru o largă coaliţie de Centru Stînga. Sînt lideri (cred că Gabriela Firea e în primele rînduri) care merg pe candidatura de unul singur. Despre alianţe s-a discutat cu alte partide şi înainte de începerea campaniei pentru locale. Călin Popescu Tăriceanu spunea, vineri, 7 august 2020, în cadrul unui interviu la cristoiuTv:

Aşadar, alianţa de care PSD avea nevoie ca de aer la Bucureşti nu s-a putut realiza tocmai, pentru că ea a fost înscrisă de celelalte partide într-un program mai larg, vizînd şi parlamentarele.

Se va realiza ea acum? Nu cred.

Argumentele ar fi următoarele:

1. Alianţa ar fi utilă dacă PSD ar simţi adierea măcar a ajungerii la putere. Partidul ştie că n-are nici o şansă la aşa ceva. În aceste condiţii e mult mai bine ca partidul să lupte în Opoziţie de unul singur şi nu într-o alianţă care l-ar obliga la multe compromisuri. Dacă ar crede fie şi o clipă într-o victorie în alianţă la parlamentare, PSD n-ar pregeta să încheie o astfel de alianţă, singura care i-ar aduce voturile cu care ar justifica pretenţia de formare a Guvernului.

2. Pentru Opoziţia la Puterea absolută întruchipată de PNL şi Klaus Iohannis, e mult mai bine ca la parlamentare partidele de centru stînga să meargă pe cont propriu. Dacă intră în Parlament, pot face alianţe sub numele de Opoziţia unită după începerea sesiunii.

3. Chiar şi atunci cînd alianţa a ajuns la Guvernare, PSD s-a confruntat cu trădările din partea partenerilor. Cine garantează acum că ajunşi în Parlament pe lista Alianţei parlamentarii celorlalte partide vor acţiona în comun cu cei ai PSD?

4. În Parlament PSD i-ar fi mult mai uşor să încheie alianţe punctuale cu toate partidele rămase în Opoziţie ( chiar şi cu USRPLUS la o adică) dacă ar fi de unul singur.”, a scris Ion Cristoiu pe cristoiublog.ro.