Rudele tinerei susţin că cel care a ordonat răpirea vrea să se însoare cu fata de doar 16 ani şi ameninţă că se vor răzbuna. Totodată, ele spun că nu este prima dată când se încearcă răpirea minorei. Consilierul pe probleme de etnie rromă al Prefectului de Dolj condamnă scandalul izbucnit între cele două clanuri şi avertizează că fapta nu are nicio legătură cu tradiţia ţigănească.
După aproape doi ani de la aderare la UE, România nu dă semne că s-ar integra în peisajul social european. În 2007, Senatul a modificat Codul Familiei, interzicând categoric căsătoriile între persoane care nu au împlinit 18 ani. Ca multe altele, legea nu se respectă. Nu puţine sunt cazurile în care familii de rromi ?aranjează" mariajul copiilor, pentru a păstra tradiţia.
Nunta la rromii ursari
În acest caz, nu se poate pune problema unor angajamente categorice între cei doi părinţi. La baza realizării căsătoriei tinerilor ursari stă în primul rând iubirea. Rareori se realizează căsătorii pe baza unor interese economice. Încă din primii ani în care a început să realizeze venituri prin propria muncă, comunitatea începe să-i acorde băiatului de ursar importanţa cuvenită, fiind considerat un om de viitor, un om care va avea cu ce să-şi întreţină viitoarea familie. Împreună cu alţi băieţi de vârste apropiate, va face parte din colectivul de organizare a unor hore şi baluri ale rromilor din localitatea lor. Cu ocazia acestor hore sau baluri se înfiripă adesea idilele ce duc la prietenii puternice şi ulterior la căsătorie. În jurul fetelor frumoase, roiesc cei mai mulţi băieţi, dar fata este cea care decide căruia dintre ei îi va da inima.
Nunta la rromii căldărari
Mireasa e aleasă încă din pruncie, din scutece, sau de la 2-3 ani. Se organizează o petrecere mare, se bea, se mănâncă şi se dansează, astfel rromii ştiu cu toţii că aceasta e viitoarea mireasă a lui cutare, prin urmare, nimeni nu mai intervine în acest târg; importantă în această alegere este doar înţelegerea între cuscri. Fetiţa este urmărită de către cei ce au logodit-o, iar dacă există inconvenienţe se adună rromii, ca să se ştie că logodna a fost ruptă. Dacă nu intervine nimic ca să rupă această logodnă, viitorii socri ai fetei vin de sărbători şi petrec cu viitorii cuscri şi aduc daruri pentru cea care va fi nora lor. Până la căsătorie, deşi se ştie că fata lui cutare va lua pe cutare băiat, aceştia nu se întâlnesc pe furiş să se sărute sau să meargă împreună la film sau în oraş.
Când s-a hotărât nunta, părinţii băiatului vin cu toţi galbenii lor şi cu o sticlă de vin roşu legată la gât cu o fundă roşie. Părinţii băiatului îşi arată averea în faţa părinţilor fetei şi dacă aceştia sunt de acord, atunci cuscrii (bărbaţii) îşi schimbă pălăriile şi cele două cuscre îşi schimbă baticele între ele. Apoi se scot ţipete de bucurie şi este adusă băutură şi mâncare pentru nuntaşi. La rromi nu există cununie religioasă şi nici civilă; acum unii mai moderni se duc la oficiul stării civile; despre cununia religioasă, nu se discută, ei merg la biserică doar la botez, de Paşti, atunci când se dezleagă de un jurământ sau atunci când le moare cineva. Divorţ nu există, există ?Criss rromani? în care bătrânii şi bulibaşa se pronunţă în dezlegarea unei căsnicii.
Nunta la rromii carpatici
Căsătoria, la romii carpatici, se face prin acordul ambelor familii, fără necesitatea unei oficializari externe, aceasta fiind recunoscută prin autoritatea cu care este înzestrat bulibaşa. Din căsătorie decurg relaţii de rudenie, care includ obligaţii de ordin ritualic, relaţii de schimb economic în cadrul neamului, solidaritate în spiritul frăţiei generale, sistem de norme şi simboluri identitare comune. La sfârşitul nunţii, mirii se retrag într-o încăpere, pentru ca mireasa să facă dovada fecioriei, iar dacă mireasa nu a fost fecioară este alungată din comunitate.
Nunta la rromii pieptănari
Căsătoria la rromii pieptănari este o alianţă pentru întreaga viaţă între cele două familii, membrii celor două familii având obligaţia să sprijine reciproc cuplul nou creat. Înţelegerea între părinţii tinerilor are loc în casa fetei, totodată având loc şi logodna. Puritatea şi castitatea fetei sunt esenţiale în căsătorie. Tatăl băiatului este foarte fericit pentru alegerea bună făcută de feciorul său, de obicei face un cadou viitorului socru, şi se stabileşte data nunţii. Virginitatea fetei este dovada bunei creşteri şi educaţiei date de părinţi, tatăl fetei devine mai respectat şi câştigă o anumită reputaţie în comunitate.
Nunta la rromii spoitori călărăşeni
Încă din copilărie se formează grupuri ce cuprind indivizi din aceeaşi generaţie, cărora le spunem ?leaturi?. În cadrul lor tinerii se antrenează în jocuri ca ?cilicul? (zdrichea), ?arşice? (gioale), târşa, işchimiţa (baba-oarba), apropiindu-se unii de ceilalţi. Prieteniile legate se menţin şi după căsătorie. Leaturile colindă de sărbătorile de iarnă, participă la nunţi împreună. În jurul vârstei de 14-15 ani, dacă unul din grup se căsătoreşte, este urmat în şir de ceilalţi, deoarece vor fi mai greu de acceptat în grupuri dintr-o generaţie ulterioară.
În afara grupului, când sunt legate prietenii între băieţi şi fete, întâlnirile au loc în casa părinţilor fetei, sub atenta observaţie a acestora. Dacă tinerii sunt decişi a întemeia o familie, părinţii băiatului cer mâna fetei de la părinţii acesteia. Aceştia fiind de acord, se stabileşte o dată când, însoţiţi de naşi şi rudele apropiate, părinţii băiatului vin la casa fetei pentru a se face cunoscută întregii comunităţi unirea tinerilor. Se discută asupra condiţiilor, pretenţiilor fiecărei părţi. Când se convine, se hotărăşte data nunţii. După această întâlnire, copiii sunt consideraţi logodiţi până în ziua nunţii. Discuţiile ce au loc poartă numele de ?înţelegere?. În funcţie de condiţia materială a fiecărei familii se prezintă pretenţiile. Înainte de revoluţia din decembrie 1989 orice fată era cumpărată de către părinţii băiatului cu o sumă pretinsă de părinţii fetei şi convenită de ambele părţi.
Sursa: Tradiţii ale rromilor din spaţiul românesc, lucrare redactată de Organizaţia Salvaţi Copiii.
Antena3.ro
