„Drama mare este că există foarte multe bombe de genul acestui club, neaprinse încă. Am fost şi eu de vreo trei-patru ori după 1989 în locuri de genul ăsta, la acţiuni ale clubului Dinamo. Nu am găsit acolo niciun mijloc de distracţie. M-a speriat şi muzica. N-avea nimic cu gustul meu. Pe vremuri, locurile de genul ăsta erau un mijloc de a se întâlni pentru oamenii de o anumită condiţie. În discotecile astea este mult fum, zgomot, nu poţi să stai. M-a speriat acest gust al tineretului nostru. Este o formă de sinucidere mentală”, a declarat Dinu.