Muntele Tambora a schimbat lumea. În 1815, acest vulcan indonezian a erupt în cea mai puternică explozie din istoria documentată, trimițând în atmosferă un nor uriaș de particule fine care reflectă lumina solară. Acest fenomen a răcit planeta și a declanșat adevărate dezastre, scrie CNN.
Consecințele au fost catastrofale: „anul fără vară” a adus scăderi dramatice ale temperaturilor globale, recolte compromise, foamete, o pandemie de holeră și zeci de mii de morți. Unii cred că această erupție a inspirat-o pe Mary Shelley să scrie Frankenstein, în timp ce se adăpostea de vremea neobișnuit de rece în Elveția, în 1816.
Deși multe vulcane au erupt de atunci, Tambora rămâne ultima erupție masivă a planetei. După mai bine de 200 de ani, oamenii de știință avertizează că următoarea erupție este inevitabilă.
„Întrebarea nu este dacă, ci când,” a declarat Markus Stoffel, profesor de climatologie la Universitatea din Geneva. Dovezile geologice sugerează o șansă de 1 la 6 pentru o erupție masivă în acest secol. Dar această erupție va avea loc într-o lume mult schimbată, cu o populație mai numeroasă și afectată de criza climatică.
„Următoarea erupție masivă va provoca un haos climatic, iar omenirea nu are niciun plan” a spus Stoffel.
Vulcanii: Creatori ai lumii și catalizatori ai schimbării
Vulcanii au modelat lumea noastră, contribuind la formarea continentelor, crearea atmosferei și schimbarea climei. În timpul erupțiilor, aceștia expulzează lavă, cenușă și gaze, inclusiv dioxid de carbon, deși în cantități mult mai mici decât cele produse de arderea combustibililor fosili.
Ceea ce atrage atenția oamenilor de știință este însă alt gaz: dioxidul de sulf. O erupție masivă poate propulsa acest gaz până în stratosferă, la aproximativ 11 kilometri deasupra suprafeței Pământului. Acolo, dioxidul de sulf formează particule microscopice care reflectă lumina solară înapoi în spațiu, răcind planeta pentru câțiva ani.
Când vulcanul Pinatubo din Filipine a erupt în 1991, a trimis 15 milioane de tone de dioxid de sulf în stratosferă, reducând temperatura globală cu aproximativ 0,5 grade Celsius timp de mai mulți ani. În cazul erupțiilor mai vechi, oamenii de știință folosesc informații din straturile de gheață și inelele copacilor pentru a reconstitui impactul climatic.
Erupțiile masive din ultimele milenii au răcit temporar planeta cu 1-1,5 grade Celsius. Tambora, de exemplu, a redus temperatura globală cu cel puțin 1 grad Celsius, iar erupția Samalas din 1257 ar fi contribuit la declanșarea „Micii Epoci Glaciare,” o perioadă rece ce a durat câteva sute de ani.
O lume mai vulnerabilă
Deși înțelegerea efectelor erupțiilor din trecut este esențială, următoarea erupție va avea loc într-o lume mult mai caldă decât înaintea Revoluției Industriale. „Este o lume mai instabilă acum,” a declarat Michael Rampino, profesor la Universitatea din New York. „Efectele ar putea fi mai grave decât în 1815.”
Paradoxal, o lume mai caldă ar putea amplifica impactul răcirii cauzate de o erupție. Pe măsură ce atmosfera se încălzește, circulația aerului accelerează, dispersând mai rapid particulele de aerosoli. Particulele mai mici reflectă lumina solară mai eficient, ceea ce ar putea intensifica răcirea.
De asemenea, schimbările climatice pot afecta direct sistemele vulcanice. Topirea gheții reduce presiunea asupra magmei, ceea ce ar putea duce la mai multe erupții. Ploile extreme, cauzate de încălzirea globală, pot pătrunde în sol și pot interacționa cu magma, declanșând erupții, a explicat Thomas Aubry, cercetător în vulcanologie.
Impact catastrofale
Deși o perioadă de răcire ar putea părea benefică în contextul încălzirii globale, oamenii de știință avertizează contrariul.
Imediat, o erupție masivă ar putea distruge orașe întregi. De exemplu, Campi Flegrei, un complex vulcanic activ din apropierea orașului Napoli, ar putea pune în pericol un milion de oameni.
Pe termen lung, impactul ar fi devastator. O scădere medie de 1 grad Celsius ar afecta sever regiunile agricole precum SUA, China și Rusia, punând în pericol securitatea alimentară globală și provocând tensiuni politice sau chiar războaie, potrivit unui raport recent al Lloyd’s.
Pierderile economice ar fi uriașe. Într-un scenariu similar cu Tambora, acestea ar putea depăși 3,6 trilioane de dolari în primul an. Iar răcirea nu ar oferi o soluție pe termen lung pentru schimbările climatice; în câțiva ani, planeta ar reveni la starea sa anterioară.
Următoarea erupție poate avea loc oriunde. Oamenii de știință monitorizează regiuni precum Indonezia sau Yellowstone, dar momentul exact rămâne imposibil de prevăzut.
„Erupțiile masive nu pot fi prevenite, dar ne putem lua măsuri de pregătire,” a subliniat Stoffel. Este nevoie de scenarii de urgență, teste de stres și planuri pentru evacuări, ajutor umanitar și asigurarea rezervelor alimentare.
Deși probabilitatea unei erupții masive pare mică, „nu este deloc neglijabilă,” a concluzionat Stoffel. „Suntem abia la începutul înțelegerii a ceea ce s-ar putea întâmpla.”
