Ciobanii au ajuns să ardă lâna de oaie din depozite. Ce îi determină să facă acest gest

Pe vremuri, lâna de oaie era de aur pentru ciobanii din Mărginimea Sibiului. Acum nu mai este deloc o afacere bănoasă. Decât să le-o vandă intermediarilor pe nimic, unii crescători de ovine preferă să-i dea foc... să nu le mai ocupe spaţiul degeaba.

Ce era aur înainte de 1989, se transformã acum în scrum, pe imaş. Hambarul e plin de lână care nu foloseşte nimănui. Iar ciobanii nu ştiu cum să scape mai repede de ea.

Înainte de Revoluţie, banii luaţi pe lânã erau suficienţi pentru iernat. Dar, atunci erau filaturi care o prelucrau. Şi fabrici care transformau firele în covoare. Acum, merge doar la export. Pe bani puţini, se plâng ciobanii. 

Lâna pe care reuşesc totuşi să o vândă ciobanii din Mărginime e strânsă în depozitul de la Cristian. Se sorteazã, se bagã la presă şi se face baloţi.

Lâna este cumpărată de la ciobani la preţul pieţei, care este unul bun, de altfel, faţă de alte ţări din Europa. După ce e prelucrată, lâna se vinde în străinătate şi cu 3 dolari kilogramul. Tirul gata încărcat pleacă spre cumpărător. Lâna prelucrată ajunge în Turcia, China, Japonia, Coreea sau Arabia Saudită.