Nu e o puşcărie. Dar nici spital nu ar părea că este. Şi, în ciuda tuturor aparenţelor, aici sunt îngrijiţi bolnavi. E Bălăceanca. Spitalul Eftimie Diamandescu, după numele oficial.
Mai e doar speranţă, pentru că nu a mai fost niciodată atât de rău ca acum. Noul director e în funcţie de doar două săptămâni.
Bolnavii nu aveau căldură, iar mâncarea - ca şi când fiecare zi era post. Acestea probleme au fost rezolvate. Dar rămân altele. Cum ar fi secţia 3, locul în care sunt internate pacientele.
Pereţii nu au mai văzut vopseaua de când a fost construit spitalul, acum mai bine de 100 de ani. Uşile nu au geamuri şi, în comparaţie Bălăceanca, saloanele închisorilor sunt un lux. Iar aceasta e secţia 1, pentru pacienţii bărbaţi. Aici sunt ţinuţi şi bolnavii violenţi. În spatele unor uşi ferecate.
De-a lungul anilor, nimeni nu s-a gândit la pacienţi. În jur de 200. Vin aici cu toate bolile psihice posibile, de la depresie până la schizofrenie sau demenţă. Şi vin să se vindece, nu să se îmbolnăvească mai mult. Dar până la tratarea bolii, nimeni nu a reuşit să le rezolve nici problemele banale. Cum ar fi această gaură din gard pe unde fug pacienţii. Era acolo în 2004 şi este şi acum tot acolo.
Zilele trecute, a mai fugit un pacient. A îmbrâncit o asistentă şi dus a fost. Nimeni până acum nu a avut cea mai mică intenţie să repare gardul. Mesajul pentru director, din partea angajaţilor a fost sec.
Îmbunătăţirea condiţiilor din spitalele de pishiatrie era obligatorie pentru integrarea europeană. Dar am reuşit cumva să-i păcălim pe comisarii care au mers pe teren să verifice modul în care sunt îngrijiţi aceşti bolnavi. Până în vară, Ministerul Săntăţii trebuia să se asigure că aceşti pacienţi au toate cele necesare.
Acum, ministerul şi-a luat mâna de pe el. Bălăceanca a fost transferat Consiliului Judeţean Ilfov. Noul director spune că are promisiuni că se vor aloca fonduri pentru spital. Până vor veni fondurile pentru reabilitare sau pentru construirea unui spital nou, rămân aceleaşi încuietori pentru pacienţi.
