Cei mai bogaţi copii din lume muncesc în Beiuş pentru a promova bacalaureatul

Sunt elevi ai uneia dintre cele mai exclusiviste şi scumpe şcoli din lume. Dar, ca să se înscrie la bacalaureat trebuie să treacă prin România. 11 elevi ai Institutului elveţian LeRosey trebuie să construiască, la propriu, o casă în Beiuş.

Este o probă obligatorie într-un sistem de învăţământ care, în România pare desprins din basme.

La prima vedere, toţi aceşti copii par un grup de tineri simpli de 17 ani. Unii obişnuiţi chiar cu munca fizică, dacă te uiţi la dexteritatea cu care duc schelele. Cu toate acestea, părinţii lor apar probabil în topuri printre cei mai bogaţi oameni ai planetei. Sunt elevi în cel mai de soi colegiu din Europa unde un an de studiu costă 80 de mii de dolari.

Departe de vilele luxoase în care s-au născut, departe de campusul elveţian care a intrat în Guinness Book drept cea mai scumpă şcoală din lume, elevii se pregătesc pentru bacalaureat.

Zâmbesc, sunt sociabili şi siguri pe ei, însă au întrebări la care nu răspund, cum ar fi cele legate de afacerile familiei. Oricare dintre cei 380 de elevi ai vestitului institut elveţian este o posibilă ţintă pentru răpitori.

Ajunge să priveşti galeria foştilor absolvenţi de la Lerosey. Prinţul Albert al 2-lea al Belgiei, Prinţul Rainier al 3-lea de Monaco, Marele duce de Luxembourg, prinţul Iugoslaviei. Toţi au învăţat acolo. La fel şi copiii lui Elizabeth Taylor, Diana Ross, Aristotel Onassis şi Sir Winston Churchill.

În afară de taxe mari şi un lux orbitor, Institutul este recunoscut drept una dintre cele mai prestigioase şcoli. Pretenţiile sunt mari. Se pune accent pe practică şi voluntariat. Fără acest modul, elevii nu sunt primiţi în bacalaureat. Aşa au ajuns la Beiuş. Un oraş de care cei mai mulţi nu ar fi auzit altfel niciodată. Printre elevi sunt însă şi români.

Copii bogaţi care muncesc pentru săraci. De această dată o fac pentru familia Gabor, rromi cât se poate de autentici din Beiuş.

Mâine se întorc la şcoală. Spun că România a fost o experienţă minunată. Pe care o încheie cu o seară românească. Este deja o tradiţie. Toate generaţiile de la LeRosey care au ajuns la Beiuş nu au plecat fără să mănânce sarmale şi să joace o horă românească.