2013 este un an în care românii îşi pun multe speranţe, mai ales că vin după 3 ani foarte grei în care au îndurat austeritate, scumpiri şi tăieri de salarii. Iar povara care apasă pe umerii noului Guvern este cu atât mai grea cu cât realitatea economică nu se anunţă prea roz nici la anul.
Analiştii economici spun încă de anul trecut că 2013 nu va fi un an dificil şi asta pentru că, pe de o parte, multe din datoriile României au ajuns la scandenţă şi, pe de altă parte, nici Europa nu o duce prea bine situaţie care impune restricţii. În primul rând pentru români, în general, 2013 anunţă scumpiri şi iar scumpiri. Pe de o parte din cauza calendarului de liberalizare a preţurilor la energie ceea ce, evident, se va vedea în facturi. iar cea mai afectată va fi clasa de mijloc, cea care nu va primi nicio compensaţie, nefiind considerată consumator vulnerabil, şi întreprinzătorii mici şi mijlocii. La asta se adaugă creşterea preţului carburanţilor care va continua, cu siguranţă, şi în 2013.
Accizele sunt şi ele mai mari în principal din cauza cursului crescut euro-leu pe baza căruia sunt calculate ceea ce, evident, duce, din nou, la scumpiri. Şi vom continua să ne uităm cu teamă la cursul de schimb mai ales că este previzibil că Banca Naţională să nu-l mai poată ţine în frâu la fel de bine ca până acum, pe de o parte, din cauza faptului că în sarcina BNR cade mare parte din rambursarea împrumutului luat de la FMI şi Banca Mondială şi, pe de altă parte, pentru că însuşi FMI a cerut evitarea intervenţiilor pe cursul valutar.
Taxele locale cresc şi ele, cu maximum 20%, adică o acordare a acestora cu rata inflaţiei. Pe lângă toate aceste lucruri despre care spuneam că erau previzibile încă din 2011, anul acesta am mai avut ghinion şi cu cea mai teribilă secetă care, din păcate, va duce la scumpirea alimentelor. O scumpire pe care nici analiştii nu o pot cuantifica încă în mod precis.
Cabinetul Ponta nu va avea un an prea uşor. Începe anul cu ultima tranşă pentru reîntregirea salariilor bugetarilor, cele tăiate de Guvernul Boc în 2010. Şi bineînţeles că pe tot parcursul anului Guvernul trebuie să plătească bugetarilor lună de lună salariile mărite, readuse la nivelul din 2010. În plus, trebuie să înceapă să plătească şi despăgubiri foştilor proprietari deposedaţi abuziv de regimul comunist, o problemă pentru care CEDO presează să se găsească o rezolvare.
Aşadar, multe cheltuieli în condiţiile în care în 2013 vine scadenţa împrumutului-mamut luat de la FMI, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, mai sunt dobânzile care curg şi alte împrumuturi pentru rostogolirea celor vechi. Cu totul, se pare că serviciul datoriei publice va ajunge în 2013 la aproximativ 30 de miliarde de euro. Asta în condiţiile în care Uniunea Europeană, prin pactul fiscal, ne impune menţinerea deficitului bugetar structural la sub 1% din PIB. Ceea ce înseamnă că posibilităţile de împrumut se restrâng tot mai mult iar Guvernul, pentru a se putea încadra în aceşti parametri, nu va avea altă cale decât să taie de la cheltuieli, fie de la cele sociale, fie de la investiţii.