Rezultate LOTO 6/49, Loto 5/40 și Joker de joi, 21 noiembrie. Numerele extrase și premiile puse în joc
Publicat acum 7 ore si 7 minute
La 100 de ani de la Unirea cu Basarabia, un curent unionist răzbăte din nou pe ambele maluri ale Prutului. Duminică, mii de persoane au participat în Piaţa Marii Adunări Naţionale din centrul Chişinăului la aşa-numita 'Marea Adunare Centenară', pentru a marca 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, manifestaţia încheindu-se cu adoptarea unei proclamaţii prin care se cere din nou unirea Republicii Moldova cu România.
În același timp, politicienii de la București vorbesc la unison, indiferent de partidul din care fac parte, despre proiectul unei noi uniri cu Republica Moldova. Un proiect pe care însă nicio administrație politică de la București nu l-a conturat de teama de a nu stârni nemulțumirea partenerilor noștri vestici, susține fostul consilier al lui Radu Vasile și Adrian Năstase, Petrișor Gabriel Peiu. "Toți se gândeau la asta, dar le era teamă că vor fi acuzați în lumea politică din Vest că vrem să facem o revizuire a granițelor prevăzute în acordul de la Helsinki", spune acesta.
În urmă cu doi ani, dar și acum, Peiu vorbește despre costurile pe care România le-ar avea de suportat în contextul unei uniri cu Republica Moldova, plecând de la trei modele. Primul se referă la precedentul reunificării Germaniei. "Acolo am considerat o perioadă de 20 de ani, 1991-2011. Nemții au cheltuit cam un PIB, peste două trilioane de euro până în 2011, rezultatul fiind că s-a redus decalajul Est-Vest de la 1/3 în 1990, la 3/4 în 2011. Un decalaj a rămas, pentru că Estul s-a depopulat, iar cei care au profitat cel mai mult au fost firmele din Vest. Au avut o piață mai mare. Al doilea model teoretic este cel realizat la Seul, în cazul celor două Corei, acolo unde decalajul Nord-Sud este de 1/20. Și aici ar fi nevoie de un PIB, iar după 20 de ani, decalajul ar fi la jumătate. Al treilea model este România în perioada 1918-1938, atunci când România a devenit mare și au fost cheltuite cam 2 PIB-uri din 1913, cu tot cu efortul de război, iar România nu a mai ajuns la acel nivel al PIB-ului din 1913", spune Peiu.
Fostul consilier guvernamental crede că scenariul costurilor unirii României cu Moldova ar fi mai apropiat de cel german, asta pentru că decalajul veniturilor este de 1/6 în acest moment, iar cel al PIB-ului de 1/4.
În acest caz, România ar avea de plătit cam tot un PIB, numai că o bună parte din acești bani, probabil jumătate, ar putea veni din banii europeni, din fondurile structurale, dacă ar exista o înțelegere la nivelul Uniunii Europene, susține Peiu.
Așadar, cam 100 de miliarde de euro în 20 de ani pe care România ar trebui să le aloce pentru trei feluri de cheltuieli: 1. Unificarea monetară, care ar costa cam o treime, 2. efortul cu egalizarea pensiilor și salariilor, dacă preluăm modelul german, care ar însemna tot o treime din costuri și 3. investiții: jumătate realizate de stat, restul de companiile private care ar urma să se extindă la nivelul întregii țări.
După 20 de ani, nivelul de trai al locuitorilor din Basarabia ar fi cam la 75-80% față de cel al locuitorilor din România actuală, crede Peiu. Dar totul se reduce la voință politică, la un consens politic general, altfel vorbim discuții, subliniază acesta.
Vosganian: 100 de miliarde de euro în 20 de ani pare o estimare rezonabilă
Fostul ministru de Finanțe Varujan Vosganian pare să fie de acord cu estimarea făcută de Petrișor Peiu.
"Eu sunt un unionist convins și nu unul care a descoperit subiectul Unirii acum, precum Traian Băsescu. Deci sunt complet de partea unioniștilor. Cu creionul pe masă: nu putem ignora că se vor internaliza în România anumite subiecte precum nostalgia imperială a rusofonilor, chestiunea găgăuzilor, Transnistria, anumite aspecte noi legate de relația dintre majoritatea românească și minorități. Sunt și acestea costuri, chiar dacă nu se referă la bani. Dar economic, față de 1991, când România nu era în Uniunea Europeană, când ambele țări ieșeau din comunism, diferența de PIB a crescut, s-a mărit decalajul, ceea ce presupune costuri suplimentare. Pentru că salariul minim ar trebui să fie același, ușor-ușor și salariul mediu ar trebui să fie același, punctul de pensie ar trebui să fie același. În condițiile în care puterea de cumpărare ar trebui să crească și în Moldova, va exista o presiune pe mediul de afaceri din Republica Moldova să crească veniturile angajaților, dar și pe bugetul de asigurări sociale din România. Va fi o perioadă dificilă pentru menținerea echilibrelor macro-economice. Va trebui să existe un transfer financiar către Republica Moldova, va trebui să existe un consens al cetățenilor actualei Românii de a aloca resurse semnificative către dezvoltarea infrastructurii Republicii Moldova și nu mă refer aici la drumuri doar, ci la infrastructura medicală, la școli etc. E vorba de multe miliarde de euro. Dar o țară mai mare ar însemna o piață mai mare, în plus, Moldova are un teren arabil foarte bun. Cred că suma de 100 de miliarde de euro avansată de domnul Peiu e fezabilă, dar sunt bani pe nu i-am pierde, ci i-am investi", susține Vosganian.
