Ce este şi cum funcţionează bursa?
Noţiunea de bursă are mai multe accepţiuni. Fizic, termenul desemnează spaţiul de întâlnire au unor oameni de afaceri sau negustori, reprezentaţi de agenţii bursieri.
În accepţiune largă, bursa este o piaţă care se particularizează prin obiectul tranzacţiilor şi modul de organizare şi funcţionare. Se negociază mărfuri, titluri pe mărfuri, active monetare şi financiare, după o procedură anumită şi numai de către intermediari, sub supravegherea atentă a autorităţilor. Formarea şi afirmarea bursei exprimă însăşi definirea relaţiilor de schimb, a pieţei ca structură de bază a economiei de piaţă moderne.
Contractele bursiere se diferenţiază în funcţie de momentul livrării bunului şi momentul plăţii. Există 4 mari tipuri de contracte:
- contractul spot: obiectul tranzacţionat exista în momentul încheierii contractului şi urmează să fie livrat şi achitat imediat
- contractul forward: acord privat de a cumpăra sau a vinde, de a livra şi respectiv de a plăti la o anumită dată ulterioară o marfă, valută sau un activ financiar la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei
- contractul futures: angajament standardizat de a cumpăra sau de a vinde un activ, marfă, titlu financiar sau instrument monetar la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei, cu lichidarea la o dată viitoare
- opţiunile: dau dreptul, nu şi obligaţia de a cumpăra sau a vinde la o anumită dată viitoare un activ, marfă, titlu financiar sau instrument monetar, drept obţinut în schimbul plăţii unei prime.
Primele tranzacţii
În anii 1700, grupuri de brokeri din Philadelphia, Pennsylvania şi New York se întâlneau în parcuri şi cafenele pentru a cumpăra şi vinde titluri de valoare. Traderii se băteau, în licitaţii deschise, pe companiile rămase şi acţiunile disponibile. După Revoluţia Americană dintre 1775 şi 1783, numărul titlurilor de valoare tranzacţionate a crescut simţitor. Brokerii au decis să se organizeze pentru a putea manevra volumul mare de acţiuni.
În 1800, Congresul Brokerilor din Philadelphia a elaborat un regulament şi a dat în folosinţă câteva birouri unde să se desfăşoare tranzacţiile.
Proaspăt înfiinţata organizaţie, Philadelphia Stock Exchange, a fost cea mai veche bursă din Statele Unite, fiind preluată de NASDAQ acum un an. În 1817, brokerii din New York au format New York Stock and Exchange Board, redenumită New York Stock Exchange (NYSE), în 1863. Pe măsură ce Statele Unite creşteau şi prosperau, în secolul XIX, mai multe companii emiteau acţiuni şi garanţii. Oamenii se arătau interesaţi de investiţiii, formându-se, astfel, zeci de burse pe întreg teritoriul american. Goana după Aur, din 1849, a dus la formarea unor burse mici unde oamenii puteau cumpăra acţiuni la noile companii miniere. Când ?febra aurului? a ajuns la final, şi-au găsit sfârşitul şi firmele proaspăt înfiinţate, astfel că bursele care le tranzacţionau acţiunile s-au închis.
În cea de-a două jumătate a secolului al XIX-lea, New York-ul a devenitul principalul centru financiar al Statelor Unite. New York Stock Exchange şi-a câştigat titlul de cea mai de succes bursă din lume. Membrii acesteia se ocupau de tranzacţiile titlurilor celor mai mari corporaţii. La acel moment, acţiunile companiilor mici erau tranzacţionate de brokeri pe străzile din New York. În 1908, brokerii stradali au format o organizaţie numită New York Curb Agency, cunoscută, din 1953, ca American Stock Exchange.
Marele Crah din 1929
În anii ?20, milioane de americani cumpărau acţiuni. Au apărut investitori noi, cu bani proveniţi din împrumuturi.
Aceştia au ajuns la concluzia că există un dezechilibru între preţul acţiunilor şi valoarea reală a bunurilor care le garantează, incluzând profiturile. Au decis, astfel, să scape de ele.
Pe 29 octombrie 1929, New York Stock Exchange s-a prăbuşit. Preţurile au scăzut vertiginos întrucât prea multe persoane au încercat să-şi vândă acţiunile în acelaşi timp. Milioane de investitori şi-au pierdut economiile. Şi mai mulţi s-au trezit înglodaţi în datorii, pentru că nu au putut înapoia banii împrumutaţi.
În anii următori, investitorii au adoptat o atitudine ostilă faţă de bursă şi au refuzat să mai cumpere acţiuni. Fără fonduri, multe companii au dat faliment, iar altele au disponibilizat muncitori pe care nu şi-i mai permiteau.
Lipsa fondurilor a dus la Marea Depresiune din anii ?30, criza economică ce a lăsat unul din 4 americani fără loc de muncă.
Investitorii şi-au pierdut încrederea în piaţa de capital din cauza practicilor necinstite şi lipsei regulilor de tranzacţionare din anii ?20. Investitorii mari îi înşelau pe cei mai mici pentru că nu exista o reglementare legală solidă a practicilor bursiere. Legile în vigoare, puţine la număr, erau lipsite de valoare în faţa lăcomiei marilor afacerişti.
Congresul American a înaintat, atunci, aşa numita Lege a acţiunilor din 1933 (Securities Act of 1933). Această lege impunea ca toate acţiunile nou emise să fie înregistrate şi să prezinte toate semnele de identificare. În 1945, Rezerva Federală americană a stabilit ca investitorii, care vor să contracteze un împrumut pentru a cumpăra acţiuni , să plătească un procent din valoare acestora de piaţă.
Respectiva sumă era considerată un avans, o garanţie. Diferenţa dintre valoarea garanţiei şi preţul total al acţiunilor achiziţionate reprezenta un împrumut acordat de broker investitorului.
Investitorii plăteau avansul brokerilor în bani sau alte acţiuni. Acesta avans proteja brokerii de pierderile excesive. Înainte de Marea Depresiune, investitorii luau împrumuturi foarte mari pe care le foloseau pentru a face tranzacţii. Aceste schimburi necesitau minime garanţii. Pe măsură ce piaţa de capital a intrat în declin, investitorii erau siliţi să vândă acţiunile la un preţ mai mic decât ceea ce plătiseră. Când brokerii încercau să îşi recupereze banii de la investitori, cei din urmă nu îşi mai puteau achita obligaţiile. Prin urmare, brokerii pierdeau mari sume de bani. Din 1945 în 1980, investitorilor li se cerea să depună o garanţie pentru acţiunile pe care voiau să le tranzacţioneze. National Association of Securities Dealers (NASD) şi New York Stock Exchange au stabilit, ulterior, un minim al garanţiei pe care fiecare investitor trebuia să o depună.
Crah 1987
Între 1980 şi 1990, bursele au atins noi cote de eficienţă, ca urmare a folosirii computerelor rapide şi deloc costisitoare. Reţelele permiteau efectuarea transferurilor în interiorul graniţelor şi nu numai. La orizont - globalizarea pieţei de capital.
Deşi valoarea pieţei de capital crescuse semnificativ din 1946, au existat şi momente mai puţin fericite. În 1987, piaţa de capital a intrat în colaps. Acţiunile la NYSE au căzut cu mai mult de 20 de procente, în doar o şedinţă de tranzacţionare. Indicele Dow Jones a pierdut 23 de procente într-o singură şedinţă. Criza a fost agravată de problemele informatice.
Experienţe similare au avut loc şi la bursele din afara Statelor Unite. La Tokyo, indicele Nikkei a pierdut 50 de procente. Guvernul japonez a intervenit, încercând reformarea sistemului financiar, dar bursa de la Tokio şi-a revenit abia în 2002.
Între 1990 şi 2000, preţurile acţiunile au crescut rapid. Piaţa de capital a atins o valoare record de 20.000 de miliarde de dolari. Curând, preţurile acţiunilor au început să scadă. La mijlocul anului 2002, piaţa capitalurilor s-a redus la 13.300 miliarde de dolari.
Perioada de creştere economică era susţinută de expansiunena continuă a producţiei şi mărirea numărului locurilor de muncă. Investitorii erau optimişti şi aruncau tot mai mulţi bani pe piaţă.
În ultima parte a perioadei de creştere, a luat amploare internetul. Multe companii s-au specializat în tranzacţionarea titlurilor de valoaera online. Preţul acestor acţiuni a crescut rapid, ca urmare a cerereii în creştere, antrenată de noul curent. Afacerile pe Internet aveau să genereze profituri uriaşe.
Declinul economic a fost determinat de scăderea producţiei şi de creşterea alarmantă a ratei şomajului.
În 1998, fondul speculativ american LTMC (Long-Term Capital Management) a dat faliment, ceea ce a condus la o criză de lichidităţi a altor bănci şi fonduri de investiţii. Iniţial un succes, cu o evoluţie a profitului de 40 de procente anual, LTMC a pierdut 4,6 miliarde de dolari în mai puţin de 4 luni, devenind un simbol al pierderilor rapide.
Era ?.com? ajunsese la sfârşit. Investitorii şi-au dat seama că procesul online este mult mai dificil decât cel tradiţional, aşa că respectivele companii nu mai erau profitabile. La aceste cauze, s-a adăugat o alta, de importanţă globală: momentul 11 septembrie 2001. Statele Unite nu mai erau cel mai sigur loc să-ţi începi afacerea.
Dezastru financiar via Lehman Brothers
Anii 2000 au găsit sistemul financiar american într-un nou impas. Lehman Brothers, instituţie bancară înfiinţată în 1840, a cerut, în septembrie 2008, protecţie autorităţilor, sub legea falimentului, din cauza pierderilor masive generate de criza creditelor ipotecare. După săptămâni de speculaţii, soarta băncii a fost pecetluită. Bank of America şi banca britanică Barclays şi-au retras ofertele de preluare. Pe 15 septembrie, Lehman Brothers şi-a declarat falimentul.
Curând, un alt pion important a dat semne că ar ceda. Acţiunile AIG au scăzut cu 54,6%, alimentând temerile privind viitorul financiar al companiei. După ce a înregistrat pierderi în trei trimestre consecutive, în total de 18,5 miliarde de dolari, AIG a cerut un credit impresionant din Rezerva Federală, banca centrală americană: 85 de miliarde de dolari. AIG urmează să ramburseze creditul prin intermediul vânzării activelor sau emiterii de noi titluri de valoare. Totodată, compania va plăti o dobanda cu 8,5% mai mare decât rata dobânzii pentru împrumuturi interbancare la Londra, cu scadenţă la trei luni. AIG va plăti şi un comision iniţial de angajament de 2% din valoarea creditului şi o taxă asupra fondurilor retrase de 8,5% pe an.
Atenţie, cad bursele!
Efectele dezastrului de pe piaţa bancară americană s-au resimţit, curând, la burse. NYSE a înregistrat scăderi record a indicelui Dow Jones, bursa de la Moscova s-a închis zile la rând, iar invstitorii s-au grăbit să-şi vândă acţiunile. Panica a ajuns şi în Asia, afectând toate bursele importante de pe continent: Tokio, Shanghai, Mumbai, Hong Kong, Abu Dhabi.
Fondul Monetar Internaţional avertiza că riscurile sunt fără precedent, deoarece problemele afectează Statele Unite, inima sistemului financiar mondial. Bursele din SUA au înregistrat cel mai mare declin zilnic de la atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, în contextul temerilor privind faptul că asigurătorul AIG nu va reuşi să-şi majoreze capitalul.
Cele mai mari ompanii de investiţii din SUA, Goldman Sachs şi Morgan Stanley, au renunţat la statutul lor pentru a supravieţui crizei financiare, pentru care guvernul american a creat un plan de salvare în valoare de 700 de miliarde de dolari. Rezerva Federală a aprobat transformarea celor două companii de investiţii în bănci de depuneri, sub jurisdicţia Băncii Centrale, punând astfel capăt modelului de investiţii de pe Wall Street şi trecând cele două bănci sub o strictă supraveghere.
Bursa de Valori de la Bucureşti, deschisă de rege, închisă de comunişti
De istoria mondială a pieţei de capital, se leagă şi Bursa de Valori de la Bucureşti (BVB). A luat naştere în 1881, ca urmare a adoptării Legii asupra burselor, mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri, care prevedea infiintarea, prin decret regal, a burselor de valori si marfuri.
BVB a traversat, la rândul ei, perioade dure ale istoriei financiare. În anul 1929, a fost adoptată Legea Madgearu care reglementa unificarea legislativă a regimului burselor din Romania. După criza din anii ?30, Bursa de efecte şi acţiuni de schimb în Bucureşti, cum era cunoscută, a înregistrat cea mai mare creştere din istoria interbelică. În 1939, se tranzactionau 56 de titluri din domeniul bancar, al transportului si al asigurarilor.
Odată cu instaurarea regimului communist, tranzacţiile cu titlurile de valoare specifice capitalismului au încetat. Naţionalizarea a oprit activitatea bursieră românească.
Revoluţia din 1989 a dus la reclădirea capitalismului şi la refacerea Bursei de Valori de la Bucureşti de către un grupe de specialişti. BVB a fost reînfiinţată în anul 1995, prima zi de tranzacţionare fiind 20 noiembrie 1995. Din momentul redeschiderii, a cunoscut o dezvoltare continuă. În prezent, la BVB sunt listate în jur de 60 de societăţi comerciale, printre care SNP Petrom, Banca Română pentru Dezvoltare, cele 5 Societăţi de Investiţii Financiare, Banca Transilvania, BRD etc.
8 octombrie 2008, ?Miercurea neagră?. Pierderi de 2,5 miliarde de dolari pe minut
Criza financiară americană a afectat şi piaţa românească de capital. Pe 8 octombrie, pentru prima oară în istorie, şedinţa de tranzacţionare de la Bursa de Valori Bucureşti a fost închisă. Tranzacţiile au fost suspendate din cauza unei căderi peste pragul critic de 15%. Încă de la deschiderea şedinţei, indicele BET pierduse peste 14,43 procente.
Tranzacţiile la Bursa de Mărfuri de la Sibiu au fost, de asemenea, suspendate. Doua zile mai târziu, BVB anunţa că şi-a prelungit starea de predeschidere. Tranzacţiile au fost amânate până la sfârşitul zilei. Preşedintele Stere Farmache spunea că această măsură s-a luat ca urmare a situaţiei celorlalte burse de pe piaţa internaţională.
De la începutul crizei financiare, BVB a pierdut zeci de miliarde de euro. Într-un singur minut de tranzacţionare, s-au înregistrat pierderi de 2,5 miliarde de euro.
Efectele crizei asupra economiei româneşti: disponibilizări şi scumpiri în lanţ
?Criza economică nu a atins România, dar criza financiară nu ne iartă?, spunea preşedintele Băsescu, într-o conferinţă de presă. Adevărat? Sistemul bancar este o component vitală a sistemului economic. Creditele ?sunt sângele economiei? (George Bush). Cele două nu pot funcţiona separat. Odată afectate posibilităţile de creditare, economia intră în recesiune. Falimentul unei bănci atrage după sine destabilizarea şi chiar faliemntul unei alteia, întrucât acestea funcţionează ?în reţea?. O bancă se împrumută de la o alta pentru lichidităţi şi finanţează instituţii bancare la rândul ei.
Prin urmare, colapsul sistemului bancar american a avut repercusiuni la nivel european, implicit la noi în ţară. Efectele apocalipsei financiare se resimt deja.
Sidex reduce producţia
ArcelorMittal a anunţat că Sidex va reduce producţia, oprind mai multe activităţi, în urma scăderii comenzilor şi a preţurilor la oţel. Diminuarea este semnificativă, putându-se vorbi de tăierea la jumătate a activităţii. Două furnale din cele patru vor fi oprite pentru cinci luni. De asemenea, până în primăvară, va înceta activitatea la o oţelărie. Producţia la un laminor va fi sistată, iar la altul va fi redusă cu 30-35%. Oamenii nu vor fi concediaţi, ci vor fi redistribuiţi la alte secţii.
Situaţia nu este valabilă numai pentru România. Potrivit unor informaţii, ArcelorMittal, cel mai mare producător de oţel din lume, ar putea reduce producţia globală cu 15%, din cauza scăderii comenzilor şi a preţurilor.
"Căpşunarii" îşi pierd locurile de muncă
Nu stăm mai bine nici la capitolul venituri aduse de românii care muncesc în străinătate. Sute de mii de muncitori care lucrează în Spania ar putea să îşi piardă serviciul. Autorităţile de la Madrid au anunţat că vor reduce semnificativ locurile de muncă pentru imigranţi, relata Capital. Guvernul spaniol spune că reducerea va atinge 35 de procente din locurile de muncă destinate străinilor angajaţi prin companiile locale, măsură considerată "o ajustare la realitatea economică a Spaniei".
În Spania, trăiesc şi muncesc aproape un milion de români, dintre care doar jumate sunt înscrişi pe listele primăriilor.
BNR salvează leul
Efecte negative şi pe piaţa valutară. Cursul euro s-a apropiat de pragul de 4 lei, BNR fiind silită să vândă valută pentru a echilibra cererea cu oferta de monedă străină. Banca Naţională a mai intervenit pe piaţa valutară în 2005, când euro a depăşit 40.000 de lei vechi.
Moneda naţională s-a dovedit a fi cea mai sensibilă, dintre valutele emergente, la evenimentele internaţionale. Cotidianul remarca faptul că euro a trecut peste valoarea de 3,7 lei doar în momentele de vârf ale crizei financiare: când Lehman Brothers a cerut falimentul, după anunţarea problemelor financiare majore ale băncii de economii Washington Mutual, după veştile privind naţionalizarea băncii-simbol a zonei Benelux, Fortis Bank, respectiv după respingerea Planului Paulson de salvare a economiei americane.
În total, în cele două săptămâni de criză financiară globală, leul a pierdut 11 bani faţă de euro. Ratele în monedă europeană au crescut cu 3%, am plătit mai mult la facturile în euro, cchiriile s-au scumpit, la fel şi mărfurile din import şi combustibilii (doar ieftinirea substanţială a petrolului a făcut ca, în cele 15 zile de depreciere majoră a monedei naţionale, benzina şi motorina să nu se scumpească).
Pas la euro
Tot din cauza crizei, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spunea că România ar putea amâna trecerea la euro. "E prematur să vedem toate detaliile crizei financiare şi impactul asupra României până în 2014. Potenţialul crizei este destul de mare şi s-ar putea ca o bună parte din elementele care dau configuraţia sistemului mondial din prezent să se schimbe până atunci. Nu sunt prezicător. Este posibil", spunea Isărescu.
?Am intrat în recesiune!?
Lumea întreagă se îndreaptă către recesiunea economică iar acest lucru nu poate fi oprit, anunţă laureatul premiului Nobel pentru Economie, în 2008, Paul Krugman, citat de Reuters. Planurile europene şi american nu vor reuşi să acopere golurile lăsate de criza economică, avertiza acesta. Potrivit laureatului premiului Nobel, planul european de a-şi susţine băncile este mult mai sigur decât cel american care presupune "achiziţia" datoriilor băncilor falimentare. Krugman spune că probleme financiare au afectat, deja, sectoare importante ale economiei mondiale.
"Vom vedea peste ceva timp dacă piaţa creditelor se va redresa, şi chiar dacă va fi aşa, nu înseamnă că economia îşi va reveni prea curând. Criza a creat un gol uriaş în economiile noastre, aşa încât chiar dacă deblocăm piaţa creditelor, eu tot cred că ne vom confrunta cu o recesiune destul de urâtă", spune Krugman.
Krugman declara reporterilor suedezi că recesiunea este un fapt. Cel mai probabil vom avea parte de o perioadă lungă de probleme financiare. În cel mai bun caz, nu ne vom confrunta cu un colaps.
Recesiunea e confirmată şi de francezi. Produsul internt brut al Franţei a scăzut cu 0.1 procente în al treilea trimestru al anului 2008, potrivit previziunilor Banque de France, care confirmă că economia franceză este a doua din zona euro care intră în recesiune, informează AFP. O scădere a PIB-ului de 0.3% s-a înregistrat încă din al doilea trimestru al anului curent. Starea de recesiune e definită ca scăderea activităţii economice, reflectată în PIB, pentru cel puţin două trimestre consecutive. Banque de France anunţa, pe 12 septembrie, că PIB-ul va creşte cu 0.1 procente în al treilea trimestru. Instituţia şi-a revizuit în scădere previziunile, fapt confirmat de Institutul naţional francez de Statistică şi Studii Economice (INSEE).
În estimările de la începutul lunii octombrie, INSEE preconiza o scădere a consumului menajelor, principalul factor al recesiunii. La acesta, s-au adăugat înăsprirea condiţiilor de creditare, ca urmare a crizei financiare internaţionale, şi scăderea pieţei imobiliare.
Sursă foto: www.scrutinyhooligans.us
Sintia Radu, Antena3.ro
