Tot atunci, în 2013, odată cu finalizarea Canalului Dunăre-Bucureşti, ar putea fi demarate lucrările de construcţie a două porturi în sudul şi în estul Capitalei - în localităţile 1 Decembrie şi Glina, scriu jurnalliştii de la Evenimentul Zilei. Viitoarea cale navigabilă ar putea scoate însă din buzunarele autorităţilor peste o jumătate de miliard de euro. Costurile ar putea fi mult reduse dacă România va reuşi să acceseze fonduri comunitare. Şi se pare că avem toate şansele, întrucât semnalele de la Bruxelles sunt favorabile proiectului, cu atât mai mult cu cât acesta se încadrează în politica de coeziune a Uniunii Europene.
Avantajele ar fi pe măsură, spun specialiştii. O cale navigabilă care ar lega capitala de Coridorul Transeuropean de Transport nr. 7 Rhin-Main, cu o capacitate de transport de 20 de milioane de tone de marfă ar aduce încasări de 20 de milioane de euro. În plus, s-ar crea mii de noi locuri de muncă - 8000 generate numai de reluarea lucrărilor şi 300 permanente, dar şi transport de cinci ori mai ieftin decât cel rutier.
Nu sunt de neglijat nici energia care ar putea alimenta zeci de localităţi, precum şi eliminarea pericolului de inundaţii pentru 30.000 de hectare de teren agricol şi 11 localităţi cu peste 6.000 de gospodării. Şi zonele adiacente capitalei ar avea de câştigat de pe urma acestui proiect, în condiţiile în care apa acumulată ar putea alimenta localităţile riverane şi ar putea asigura necesarul de irigaţii pentru peste 150.000 de hectare de teren arabil.
În prezent, singura lucrare terminată pe traseul actual al Canalului Dunăre - Bucureşti este barajul de la Mihăileşti. În rest, doar ruinele obiectivelor construite din 1986 şi până în decembrie 1989, care ar fi trebuit să se transforme în porturi, ecluze şi poduri.
Antena 3
