În cele 15 cimitire de stat din Capitală e aproape imposibil să găseşti un loc de veci.
În cimitirul privat, vecin cu cel de stat, dăm peste un angajat amabil care ne spune că la ei sunt locuri libere. E drept, mormintele sunt înghesuite. Însă, cine mai face mofturi atunci când arde cămaşa pe el?!
La câţiva kilometri distanţă, un alt cimitir privat îşi atrage clienţii cu preţuri de ordinul miilor de euro. Imediat ce ai trecut de porţile albe, trebuie să bagi mâna adânc în buzunar. Un loc de veci, de categoria a doua, costă aproape 3 mii de euro. Iar preţul e valabil până la sfârşitul lunii viitoare.
Cheltuielile nu se opresc aici. Amenajarea spaţiului costă în jur de 2 mii de euro. Pentru preot, dric şi pomană, alţi bani, alte calcule. Aşa se face că dacă tragem linie ajungem la aproape 10 mii de euro. Ceva mai ieftine sunt locurile de veci dintr-un cimitir situat la ieşire pe autostrata Bucureşti-Ploieşti. Probabil patronul a lăsat la preţ din cauza drumului aproape impracticabil.
Proprietarii de cimitire ţin pasul cu vremurile. Au site-uri bine puse la punct pentru a-şi atrage clienţii. De exemplu, la cimitirul Mihai şi Gavril din Capitală pentru a concesiona un loc de veci trebuie să plătiţi între 2 mii şi 5 mii de lei, sumă la care, se adaugă, bineînţeles, diferite taxe.
După ce ne-am lămurit că nu e chip să faci o înmormantare fără să te împrumuţi la bancă, ne-am încercat norocul şi la cel mai cunoscut cimitir din Bucureşti. Cimitirul Belul e tot de stat, aşa că răspunsul angajaţilor era previzibil.
Însă, în realitate, locuri în cimitirele de stat există. Internetul e plin de anunţuri. Aproape trei mii de euro ne-a cerut o doamnă pentru un mormânt, la margine, în cimitrului Belu.
Locurile mai mari, din apropierea aleilor unde îşi dorm somnul de veci Mihai Eminescu sau Adrian Păunescu se vând chiar şi cu 20 de mii de euro.
