Potrivit actului normativ, inspectorii ANI vor verifica „dacă diferenţa vădită de avere este justificată” şi, în cazul în care „constată că diferenţa nu este justificată, sesizează instanţa competentă pentru stabilirea părţii de avere dobândită sau a bunului dobândit cu caracter nejustificat a cărui confiscare o solicită”. Prin „diferenţă vădită” se înţelege, în sensul legii, diferenţa dintre averea dobândită şi veniturile realizate de cel puţin 10.000 de euro sau echivalentul în lei.
Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a afirmat la acel moment că sintagma „avere nejustificată” prezintă suficiente garanţii pentru respectarea drepturilor omului, având în vedere că „ultimul cenzor” în această privinţă va fi instanţa judecătorească, cea care va decide în privinţa confiscării averilor.
Senatorii au acceptat, după dezbateri îndelungi, să înlocuiască termenul de „ilicit”, referitor la averea care poate fi confiscată, cu cel de „nejustificat”, în pofida faptului că, la dezbaterile privind OUG 49/2007, au existat mai multe poziţii contrare.
Rompres