În ediţia specială moderată de Dana Grecu, marţi, 30 decembrie, vor exista judecători, avocaţi, martori şi o curte de juraţi compusă chiar din telespectatorii Antena 3.
Vă invităm să ne scrieţi pe adresa de email [email protected] care sunt, în opinia dumneavoastra, acuzaţiile pentru care ar fi trebuit judecat Nicolae Ceausescu şi ce condamnare ar fi meritat. Vă rugăm şi să justificaţi răspunsul dumneavoastră.
Cele mai interesante răspunsuri vor fi prezentate în aceste zile în programele noastre.
Din 21 dec. 1989 şi până în 26 dec. 1989 era un calvar, fiindcă în fiecare seară pe la ora 18-18.30, în Bucureşti, începea să se tragă ca la bombardament; diversioniştii anunţau prin afişe pe stâlpi, blocuri, că ucid toţi copiii în case în 26 dec.; se trăgea prin instituţii; ce mai, securitatea nu abandona lupta împotriva poporului, ştiindu-l pe Ceauşescu viu.
După ce Ceauşescu a fost împuşcat, a dispărut încet spaima din rândul populaţiei bucureştene şi a încetat parţial "războiul de gherilă", şi cu timpul s-a sfârşit cu adevărat cam prin 10 ianuarie 1990. (...)
Pentru situaţia de atunci, condamnarea la moarte prin împuşcare a fost cea mai bună decizie, asta e părerea mea. (...)Ceauşescu nu a fost împuşcat pentru faptele din timpul conducerii ţării, ci pentru înăbuşirea Revoluţiei prin atac armat al poporului şi pentru atrocităţile securităţii din timpul Revoluţiei.
Floarea S.
Eu consider că de vină e poporul român pentru tot ce a ajuns Ceauşescu să ne facă. Dacă oamenii ar fi ieşit în stradă mult mai devreme, nu s-ar fi ajuns unde s-a ajuns. (...) După părerea mea, Ceauşescu ar fi trebuit judecat pentru: privare de libertate şi lipsa accesului la hrană. Merita o condamnare pe viaţă, sub nicio formă omorât.
Fiecare om are dreptul la libertate. Nimeni nu are voie să i-o îngrădească. Iar să înfometezi populaţia e umilitor. Dar nu s-ar fi ajuns aici, dacă poporul ar fi fost curajos.
Tamara Becu
Judecata cuplului Ceauşescu a fost începută cu mult înainte de 1989.... A fost începută încă din anii de întuneric, frig şi foame prin care au trecut cei mai mulţi dintre oameni... 2 ore de apă caldă pe zi, 4 ore de căldură pe zi, cozi interminabile la tacâmuri de pui, priviri furişe spre sacoşele celor cu care te intersectai. Numai că nimeni nu a avut curajul să spună sau să facă ceva până în 1989.
Vosnesensky Nona irina
