Anul acesta s-au împlinit două decenii de la atentatele de la 11 septembrie, evenimente care au mobilizat comunitatea internaţională împotriva unui fenomen a cărui amploare impunea măsuri urgente. Totuși, în ciuda eforturilor și a intensificării cooperării la nivel global, flagelul terorismului a continuat să afecteze lumea pe tot parcursul ultimilor 20 de ani, la fel de omniprezent şi de actualitate: de la New York până la Burgas, de la Paris la Kabul.
O luptă împotriva tuturor
Cazuistica ultimilor ani a relevat o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte resursele angrenate şi modul de acțiune, în prezent orice individ, cu mijloace simple, putând să comită un atentat. Locul ţintelor cu încărcătură simbolică (lideri de state, politicieni, diplomaţi) a fost luat de cele alese aleatoriu precum simpli cetăţeni sau forțe de ordine. Instrumentarul terorist de amploare a fost înlocuit cu arme ușor de procurat, factorii declanșatori s-au diversificat, atentatele de grup au fost substituite de cele comise de atacatori singuratici, iar revendicările care lăsau loc pentru negocieri, au rămas atribute ale terorismului din secolul trecut.
Atacatorii nu mai sunt, în mod obligatoriu, membri exaltați ai unor grupări teroriste de inspirație fundamentalist-islamică. Oricând se poate plimba printre noi, prin cele mai mari muzee ale lumii, sau poate sta la masa vecină din restaurantul în care obişnuim să ne bem cafeaua, un fanatic religios, un etnic separatist sau un om cu viziuni rasiale şi xenofobe care se pregăteşte în secret să răspândească teroarea.
Ba mai mult, atacatorii de la Hanau (2020), Londra (2017) şi Nisa (2016) au fost cetăţeni născuţi şi crescuţi în statele în care au comis atentatele, ceea ce contrazice teoriile privitoare la rolul capital al geografiei în formarea caracterului unor indivizi cum sunt de pildă, cele formulate de Jared Diamond, în lucrarea „Arme, virusuri şi oţel”.
Citește în continuare pe radu-tudor.ro
