În viața de zi cu zi, auzim mult mai frecvent varianta cu acord, în care cronic este un adjectiv care se acordă cu pluralul bolnavi: deci bolnavi cronici. E corect însă? Nu e singurul exemplu construit pe acest tipar care ne dă de furcă în română și ezităm.
Să vedem mai întâi ocurentele. În domeniul medical, "bolnavi cronici" am întâlnit mult mai des decât "bolnavi cronic". La o simplă căutare pe internet, găsim o grămadă de contexte: vaccinarea bolnavilor cronici, bolnavi cronici în evidenta medicului de familie, programare internări bolnavi cronici, sau Sectia Oncologie Cronici. Problema este că nu bolnavul este cronic, ci afectiunea de care suferă este cronică. Prin urmare, nu avem de ce să acordăm adjectivul cu bolnavii, deci se recomandă formularea "bolnavi cronic".
Statutul de "cronic" este o proprietate a afecțiunii, nu a purtătorului. Cronic înseamnă "nevindecabil și permanent". Aceste trăsături semantice nu se aplică referentului în sine, bolnavului, ci afecțiunii. Nu bolnavii sunt cronici, bolile sunt cronice.
Aceeași ezitare apare și la: deținuți politic versus detinuți politici. Avem și o asociație care se numește: Asociația foștilor deținuți politici din România. Problema se pune și aici, similar: deținuții nu sunt politici, ei sunt persoane condamnate din motive politice, cărora li s-au adus acuzații care țin de domeniul politic.
Există o tendință spre acord în româna actuală, dar nu e tocmai adecvat semantic. Aceeași recomandare și aici: deținuți politic mai curând, nu politici. Vorbim despre o persoană care a primit o condamnare politică, nu omul are trăsătura de a fi politic, ci motivele condamnării sunt politice. La fel cum boala e cronică, nu pacientul.
