AMAR DE VIAŢĂ

Pentru doi fraţi din Neamţ, copilăria este o luptă amară cu propriile neputinţe. Unul dintre ei, pe care îl cheamă chiar Amar, nu are un picior. În fiecare zi merge în cârje, cale de trei kilometri, până la şcoală. Alături îi stă fratele său, Mădălin, care este  aproape orb. Nu lipsesc nicio zi de la ore. Se străduiesc să fie la fel ca alţi copii, iar povestea lor este o lecţie de viaţă.

Sunt opt ani de când Amar se joacă, aleargă şi chiar urcă în copaci cu un singur picior. Aşa a învăţat să meargă şi nici nu ştie cum e să fii altfel.

Încearcă să fie un copil ca toţi ceilalţi, dar numai el ştie cât de greu îi e să se ridice în cârje în fiecare dimineaţă. Trăieşte aşa de când avea trei săptămâni. Şi totul a început de la un banal vaccin.

Niciun tratament n-a dat rezultate. Medicii şi-au recunoscut neputinţa şi i-au dat mamei un verdict cumplit.

Amar a crescut înconjurat de dragostea mamei şi a devenit un băiat puternic şi curajos, care îşi sfidează în fiecare zi destinul. Are trei fraţi mai mici cu care împarte şi bune, şi rele. Trăiesc într-o casă de chirpici şi dorm toţi într-o singură cameră.

Pentru Amar, şi drumul spre şcoală e o încercare grea. Are de mers, în fiecare zi, 3 kilometri pe jos.

Amar nu suferă numai pentru el. Fratele lui mai mic, Mădălin, este aproape orb şi are nevoie de sprijinul său.

Amar şi Mădălin au în continuare nevoie de ajutor. Mădălin trebuie să facă încă o operaţie la ochi, dar mama lui nu are bani să-l ducă la medic. În plus, şi Albertino, fratele lor, s-a născut aproape orb, dar, după o intervenţie chirurgicală vede cât să se poată descurca singur.