Practic, nu îl costă decât abonamentul la internet şi curentul electric. Mersul la piaţă l-ar costa timp şi bani pentru plata tarabei, pentru transport.
Nu îl deranjează însă, că sună telefonul şi noaptea, dacă încheie o afacere. Şi nici că zilnic îşi verifică anunţurile postate pe internet. Site-urile agricultorilor şi crescătorilor sunt folosite şi de vânzătorii ocazionali.
Daniel are doi ponei şi-o trăsură şi cere pe ele 1.500 de euro. Marfa lui apare lângă aparate de răcire a laptelui, de pus răsaduri sau de dislocat ceapă. Anunţul i l-a pus pe internet un prieten, pentru că el nu se pricepe, dar a învăţat să verifice cine i-l citeşte.
Site-urile sunt doar pentru anunţuri, plăţile se fac tot cu banii jos. Dar sunt bune şi aşa. Unii agricultori reuşesc să vândă 80% din producţia lor, alţii doar să îşi anunţe producţia, ca la un casting de fete.
