Adevărații deținători ai puterii în România. Cât de influenți mai sunt azi securiștii din '89

Andreea Sava a prezentat, sâmbătă, în exclusivitate, la Descoperiți, dezvăluiri explozive despre cine conduce din România din umbră, la 30 de ani de la Revoluția sângeroasă din 1989.

Citește și: Petre Roman: Am fost lovit de mai multe ori de rețeaua de influență a Securității

Este vorba de un sistem în interiorul sistemului care a ajuns, la un moment dat, să controleze tot ce contează în țara asta. Un mecanism bine pus la punct de control pe 3 planuri majore: politic, fiindcă oficial acolo stau frâiele și deciziile, justiție, pentru a se putea garanta siguranța de a prădui în liniște, dar și ca principal instrument de șantaj și eventuală eliminare a oricui voia această gașcă.

Pe vremea lui Ceaușescu, cea mai mare sperietoare era Securitatea. Era în tot și-n toate și, voia să controleze absolut tot. Iar Ceaușescu știa asta și mereu a făcut totul s-o țină în lesă, de asta Securitatea n-avea ce să caute în interiorul Partidului Comunist iar partidul era cel care trebuia să aibă toată puterea, în timp ce Securitatea să stea la locul ei: acela de simplu instrument. Cât de mult i-a reușit asta poate n-o să știm cu adevărat niciodată, însă, pe drumul spre execuție, Elena Ceaușescu acuza Securitatea pentru crimele din zilele Revoluției.

Iar cert este că, după Revoluție, am regăsit mulți dintre fruntașii Securității lui Ceaușescu în diverse sectoare. Istoricul Marius Oprea este convins că drumul spre democrație a fost confiscat de cei pe care i-a numit "Moștenitorii Securității".

În zona politică, eșecul a ceea ce s-a dorit a fi o lustrație este demonstrat cel mai bine de faptul că, timp de 10 ani, România a fost condusă de un turnător la Securitate sub nume conspirativ, și desigur ne referim la Traian Băsescu "Petrov" care, nici după aceaste dovezi nu a fost ejectat definitiv din politică ci a ajuns să vorbească la Bruxelles, din poziția de europarlamentar, despre Revoluție, Securitate și condamnarea comunismului.

După venirea sa la Cotroceni, însă, a început să se vorbească tot mai mult despre infiltrarea serviciilor în politică, până la a nu mai avea, practic, nicio campanie electorală în care un candidat la Președinție să nu fie acuzat că ar fi fost ofițer acoperit sau că alegerile au fost manipulate de servicii. S-a ajuns până la teoria că, de fapt, nici nu mai poate ajunge să fie candidați cu șanse de a câștiga decât acoperiți sau oameni pe care sistemul îi poate strânge cu ușa.

Cât despre noua generație de politicieni, sperând că vin tinerii din urmă să ne salveze și că până și securiștii îmbătrânesc și dispar până la urmă, s-a dovedit că în USR sau în partidul lui Cioloș regăsim multe tinere speranțe cu părinți sau rude din fosta Securitate sau, cum e cazul lui Dacian Cioloș, rudă cu Virgil Ardelean zis "Vulpea", puternicul fost șef al Doi ș-un sfert, serviciul secret al Ministerului de Interne. Desigur că a fi rudă cu oameni din Securitatea lui Ceaușescu sau din serviciile României democratice nu poate fi o vină în sine, dar nu putem să nu remarcăm multitudinea de exemple.

Cât despre intervenția sistemului în justiție, aceasta a fost demonstrată pe deplin de descoperirea protocoalelor secrete între SRI și mai toate instituțiile statului, inclusiv Parchete și instanțe de judecată. Și așa ajungem la bani că doar ce farmec are să deții puterea dacă nu controlezi și fluxurile de multe miliarde de euro?! Iar dezvăluirile și acuzațiile din ultimii ani au fost în sensul existenței unei rețele uriașe cu monopol practic asupra întregii economii sau, cel puțin, în toate punctele în care contează. Fostul ministru PDL, Gabriel Sandu, a făcut chiar și denunț la DNA și la Departamentul de Stat al SUA în legătură cu o rețea de firme, în special off-shore, care reprezentau, cităm, bidoane ale Securității.

O rețea care a funcționat cu succes în cazul Microsoft dar desigur că nu a fost singurul. Dovadă este și faptul că cei implicați în dosar sunt înfloritori în continuare, afacerile cu statul au continuat și justiția a evitat cu succes să se atingă de șpăgile din Microsoft. Acest caz ne-a dezvăluit doar o parte a legăturii serviciilor, în special SRI, cu zona IT, zonă în care, de fapt, se ajunsese să la un adevărat monopol.

Continuarea, în materialul video: