La sat, se consumă zilnic, ca medicament, ca aperitiv. Până şi cei mici au păhărelul lor de juniori, departe de vârsta majoratului. La oraş, se păstrează pentru ocazii speciale. Ard gâtlejul şi se prepară prin fermentarea fructelor ? prune, caise, piersici. Ţuica, horinca, turţul, pălinca şi vinarsul ne reprezintă şi peste hotare, cu sau fără patent la OSIM. Ungurii pretind că palinka este invenţia lor, bulgarii cred că rakia este băutură bulgărească, sârbii cred că şliboviţa este sărbească, până şi grappa italienească seamănă cu toate acestea.
La noi, tăria din cazanul propriu este tradiţie pură şi nu merge decât cu mâncare la fel de tradiţională, dacă ne este permisă exprimarea: cârnaţi, mici, plăcintă, covrigi, caş, brânză, caşcaval sau magiun. Ardelenii spun că palinca lor e mai tare decât a regăţenilor. Regăţenii nu spun nimic, lor le plac toate. De străini ? ce să mai comentăm, pentru ei senzaţia este unică şi nu o vor vreîntâlni, probabol, niciodată.
O vezi la vânzare în sticluţe dichisite, cu un tricolor micuţ la ?guler?. Dar parcă tot aia produsă la cazanul unchiului e mai bună: clară, gălbuie, care face mărgeluţe când o agiţi. Cea de la care beţia e cruntă, trezirea aproape imposibilă, mahmureala dureroasă. Sigur, consumată numai la ocazii speciale, cu măsură, e un deliciu şi alunecă perfect cu bucatele potrivite. Bine le spun bătrânii ? ?ce e mult nu e bun? ? regula se aplică aici cu vârf şi îndesat.
Unde găseşti palinca? Dacă nu eşti blagoslovit cu rude la ţară, ghinion. Dacă nici nu scoţi nasul de la oraş mai frecvent, trebuie să te mulţumeşti cu găsirea unui furnizor ?de încredere? prin pieţele tradiţionale. Testele ulterioare demonstrează dacă ai găsit furnizorul potrivit sau ba. Exact ca slana, cu care se asortează într-un deliciu al papilelor gustative.
Pentru toate aceste motive, ştiute sau neştiute, aceste licori, deţinătoare de certifificat de autenticitate UE, ocupă locul 7 în clasamentul Antena3.ro al adevăratelor minuni româneşti moderne.
Antena3.ro
