?Seminţe băeeeţi, seeeminţe băeţi!? Antena3.ro continuă seria celor şapte minuni româneşti cu un produs la ordinea zilei. Un produs crăpat şi parţial scuipat printre dinţi, în parcuri, la film, pe stadion, la concert, la plimbare, oriunde are consumatorul chef. Nelipsită din reuniunile găştii de la bloc, sămânţa de floarea soarelui a dobândit o reputaţie nefericită, integral din manierele consumatorilor ei. Coji de seminţe ? ?îîîîîh?, te gândeşti. Şi ea ? biata sămânţă, dacă te gândeşti bine, este sursa uleiului de prăjit şi a plăcerii ronţăitului! Şi atunci, de ce nu-i protejăm renumele?
Sursă de vitamine şi sănătate, seminţele de floarea soarelui şi dovleac sunt aşadar mult mai cunoscute prin prisma mizeriei care rămâne în urma lor. Sămânţa de dovleac nu este şa fel de căutată, poate pentru că şi coaja e mai pretenţioasă şi nu se mulează la fel de bine pe scuipat. Consumul de seminţe dă dependenţă, crapă buzele, ustură limba şi cere multe lichide, de obicei bere. ?Eu încerc să mă las. Nu am mai mâncat seminţe de şase zile!?, este declaraţia unui consumator altădată avid. Dependenţii de seminţe anonimi, o consecinţă surprinzătoare, dar nu imposibilă. Pentru cei care încearcă să renunţe astfel la nicotină, o dependenţă nouă (seminţele) o înlocuieşte pe cea veche (ţigările).
Seminţele sunt bune: cele de floarea soarelui, neprăjite, conţin vitamina E şi complexul B, acid folic, magneziu, cupru şi seleniu. Sunt o sursă importantă de acizi graşi Omega-3, previn fomarea cheagurilor de sânge, apără inima de boli, contribuie la funcţionarea normală a prostatei şi reglează digestia. Cele de dovleac, tot neprăjite, contribuie la eliminarea paraziţilor intestinali, desfundă vasele de sânge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor.
Pe de altă parte, cele prăjite dau dependenţă, iar sarea pe care o conţin reţin apa în corp. Îngraşă. Mai mult, încarcă ficatul - ca şi alunele, fisticul, nucile, migdalele sau sâmburii de caise. Aşa că dependenţii de seminţe prăjite nu au decât de pierdut.
De la mic la mare, cumpărătorii preferă seminţele în coajă. Nu de alta, dar plăcerea e mult mai mare aşa. Pentru unii, plăcerea constă în descoperirea minusculei recompense de dincolo de coajă ? care se aruncă într-o scrumieră sau alt recipient similar. Pentru cei mai mulţi însă, plăcerea n-ar fi completă dacă nu ar observa coaja zburând cu boltă până la contactul cu solul. Că ?e alţii? suficient de fraieri ca să cureţe în urma lor. La film, e chiar ?mişto? să mai trimiţi câte o coajă în ceafa unuia din faţă care are capul mare şi te împiedică să vezi subtitrarea cum trebuie. La meci, care-i problema, doar ai plătit bilet, să cureţe oamenii de serviciu, că doar nu te-a făcut mama măturător, nu?
Pe stadion, până şi poliţiştii sparg seminţe, apoi scuipă cojile pe jos, ca toată lumea. La şcoală, dacă ?profu" nu e de băgat în seamă, cojile se scuipă tot pe jos. Dacă se feresc, puştii le pun în bancă. Sigur, în timpul orelor de curs. În spatele blocului, consumul de seminţe se asezonează cu privitul şi comentatul trecătorilor (trecătoarelor) nevinovaţi, fără apărare (şi fără seminţe). Totul stă în atitudine ? cât ronţăi şi pe ce diametru în jurul tău se întinde producţia de coji. Un personaj central într-un decor alb-negru ? acesta este consumatorul mediu de seminţe de floarea soarelui în România. Pentru acest motiv, ele ocupă un modest loc 5 în clasamentul minunilor autohtone.
Antena3.ro
